Mi-am promis ca nu o sa vorbesc/scriu despre acest subiect, ca deja suntem arhi-saturati de el, insa pur si simplu a ajuns sa ma streseze atat de tare, incat nu m-am putut abtine… Criza!
Ce ma streseaza cel mai tare e ca sunt in anul 3 la facultate, si ca orice student in an terminal incep sa visez la anumite joburi, anumite activitati, care evident ca sunt afectate foarte tare de aceasta criza. Sa nu mai zic ca in fiecare zi aud la tv sau citesc in presa ca se fac nu stiu cate disponibilizari, in special in domeniul in care vreau eu sa lucrez, si in cazul in care nu se fac, pur si simplu promit sa nu mai faca noi angajari anul acesta. Super, nu?! Adica este tot ce mi-am putut dori vreodata.
Normal ca exista mereu scuza “masterului” , care te ajuta sa mai “profiti” putin de ajutorul venit de la parinti, sau internship-uri care iti dau falsa iluzie ca intr-adevar faci ceva pentru cariera, dar pana la urma, iti dai seama ca vrei un simplu job… si criza asta imi cam sta in cale! Pff..ce viata nedreapta. Acuma serios.. nu putea sa inceapa criza mai tarziu? Sa termin si eu facultatea, sa imi gasesc un job super misto in cea mai tare agentie de publicitate din Bucuresti si in momentul in care ajungeam director de creatie, putea sa vina si criza lu’ papa, pentru ca ar fi fost ok. Efectiv mi s-au dus aproape toate planurile pe apa sambetei, ma rog, pentru moment. Poate ca se stabilizeaza totusi, cumva, printr-o minune … lucrurile pana in septembrie, cand voi fi in cautari. Nu strica niciodata sa visezi, nu?
Parca era un plan anti-criza?! Se tot discuta de vreo 3 saptamani despre asta. Si de fiecare data auzi “au avut loc discutii formale”. Ia terminati sa va mai intalniti la restaurante si la o “ciocneala” de sampanie, si poate pe langa discutiile formale, o sa luati chiar niste decizii o.O .
Ce ma streseaza cel mai tare e ca sunt in anul 3 la facultate, si ca orice student in an terminal incep sa visez la anumite joburi, anumite activitati, care evident ca sunt afectate foarte tare de aceasta criza. Sa nu mai zic ca in fiecare zi aud la tv sau citesc in presa ca se fac nu stiu cate disponibilizari, in special in domeniul in care vreau eu sa lucrez, si in cazul in care nu se fac, pur si simplu promit sa nu mai faca noi angajari anul acesta. Super, nu?! Adica este tot ce mi-am putut dori vreodata.
Normal ca exista mereu scuza “masterului” , care te ajuta sa mai “profiti” putin de ajutorul venit de la parinti, sau internship-uri care iti dau falsa iluzie ca intr-adevar faci ceva pentru cariera, dar pana la urma, iti dai seama ca vrei un simplu job… si criza asta imi cam sta in cale! Pff..ce viata nedreapta. Acuma serios.. nu putea sa inceapa criza mai tarziu? Sa termin si eu facultatea, sa imi gasesc un job super misto in cea mai tare agentie de publicitate din Bucuresti si in momentul in care ajungeam director de creatie, putea sa vina si criza lu’ papa, pentru ca ar fi fost ok. Efectiv mi s-au dus aproape toate planurile pe apa sambetei, ma rog, pentru moment. Poate ca se stabilizeaza totusi, cumva, printr-o minune … lucrurile pana in septembrie, cand voi fi in cautari. Nu strica niciodata sa visezi, nu?
Parca era un plan anti-criza?! Se tot discuta de vreo 3 saptamani despre asta. Si de fiecare data auzi “au avut loc discutii formale”. Ia terminati sa va mai intalniti la restaurante si la o “ciocneala” de sampanie, si poate pe langa discutiile formale, o sa luati chiar niste decizii o.O .
