Dragoste la prima vedere

Multi cred ca sentimentul acesta este comparabil cu o lovitura de lopata in cap, care ingusteaza raza perceptiei noastre asupra unui obiectiv, ocolind sistemul de orientare si de selectie atit de performant si atit de specializat al omului. Nimic mai gresit! De fapt, momentul acesta este indelung si meticulos pregatit. In retortele subterane ale mintii omenesti, ale imaginarului nostru intunecat, alchimistul nevazut, subconstientul, zamilseste deja portretul robot al celui (celei) spre care se indreapta intreaga aspiratie a cautatorului, care este confruntat apoi cu realitatea. Atunci cind copia virtuala se suprapune cu varianta cea mai apropiata a copiei, are loc declicul acela misterios de recunoastere, cunoscut ca sindromul „dragostei la prima vedere”, pus, cum ziceam, pe seama intimplarii, a miracolului. Nu este posibil sa recunosti ceva din prima despre care nu ai cunostinta sau cu care nu te poti indentifica. Numai existenta unui subtitut al dorintei omului poate face posibila o astfel de intilnire familiara, insotita ulterior de capitulare si de predarea tuturor armelor. Platon observa ca „ prima si cea mai mare victorie e sa te invingi pe tine insuti”.