Vreo zece tineri de virsta mea, animati de acelasi spirit al aventurii, ne-am inteles in taina sa-i facem o vizita inopinata temutului Gigore Alui Saftica, care avea o tarla cu pepeni rosii, zemosi. pe care o pazea ca pe ochii din cap. Ne-am impartit in mai multe grupuri si am inceput atacul intr-o noapte intunecoasa, fara luna, crezind ca „balaurul”se culcase, fiind trecut de miezul noptii. Saftica, urit si zgircit, cum il stiam, nu era deloc prost, auzi ciinii si se trezi taman cind noi inhatam bostanii. La inceput, se aratase un pic dezorientat, nestiind incotro s-o ia, din cauza atacului nostru pe flancuri, dar isi reveni repede si incepu sa traga cu pusca incarcata cu sare in toate partile, motiv pentru care am lasat bostanii vraiste pe cimp, incercind sa ne salvam fundurile din bataia pustii. Lucru aproape imposibil! Proiectilele cu sare facura ravagii printre noi, dar scapaseram cu viata, chit ca doua saptamini dupa acea trebui sa stam toti cu fundurile in apa, ascultand predicile babacilor si indurand hlizelele „balaurului din Corbeni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu