De ce sa folosim camere de supraveghere ascunse

Atunci cand doriti sa utilizati camere de supraveghere trebuie sa luati in seama mai multi factori. Inainte de toate se tine seama de locul in care se doreste amplasarea lor. Daca doriti sa utilizati camerele de supraveghere in interior, trebuie sa urmariti unii factori, iar daca doriti pentru exterior la fel. Sa vedem in continuare de ce trebuie sa folositi sisteme video ascunse si de ce sunt acestea cele mai indicate mai ales in spatiile populate:
  • camerele de supraveghere ascunse sunt mai elegante, ele nu deranjeaza si nu fac oamenii sa se simta observati incontinuu;
  • o camera de supraveghere ascunsa poate sa arate adevaratul caracter al omului, mai ales daca o utilizati de exemplu pentru copilul dumneavoastra; Puteti astfel sa monitorizati activitatea bonei pe care ati angajat-o sau chiar sa vedeti cum se comporta copilul;
  • camerele ascunse pot arata daca  ceea ce supravegheati are intr-adevar calitatile necesare. De exemplu putem aici sa ne raportam la un angajat nou, care trebuie sa dea dovada timp de o luna de cunostinte necesare, implicit sa demonstreze ca merita locull de munca oferit. Astfel se pot economisi resurse financiare multe pentru evaluarea persoanei in cauza si se poate face o evaluare cat mai  potrivita;
  • camerele de supraveghere ascunse insa nu sunt intotdeauna etice, utilizarea lor incalcand dreptul la viata privata. Totusi de multe ori ele s-au dovedit a fi chiar utile, salvand vieti, in principiu, mai ales atunci cand au avut loc jafuri sau diverse evenimente neplacute in cadrul unor companii;
  • pe de alta parte insa trebuie sa folosim camere de supraveghere ascunse mai ales pentru ca acestea sunt usor de montat, in ciuda faptului ca nu au carcasa, nu necesita o pregatire exagerata si nu se intampina nicio dificultate in montarea lor.

Camerele de supraveghere au mai multe avantaje decat dezavantaje, deci utilizarea lor nu trebuie sa ridice nicio  problema nici macar pentru amatori.

Intoarce spatele trecutului

 Plouă. Cerul sărută pământul. Lacrimile lui Poseidon îmi străpung sufletul aidoma unei suliţe de argint. Încep să alerg. Siluetele mohorâte ale dealurilor ies la suprafaţă asemenea omoplaţilor unui uriaş, iar vântul nu-mi mai cântă Bach. Aici fiecare colţ de natură se urăşte pe sine, iar cerul de un alb imaculat îmi zgârie retina. Continui să alerg. O fiară cu ochi de osmiu îmi iese în cale. Se apropie de mine... Din privirea de gheaţă îmi dau seama că trebuie să o urmez. Acum alergăm împreună. Cerul continuă să plângă. Îmi place să alerg prin ploaie pentru că nimeni nu îşi dă seama că plâng. In font, numai în ploaie mă mai simt cu adevărat acasă. Fiara continuă să alerge, parcă mai repede ca la început. Dintr-o dată, se opreşte lângă un izvor şi îl sărută.  Apoi începe să alerge din nou. Simt cum pieptul mi-a luat foc, lacrimile mi s-au terminat, iar picioarele nu mai ţin cont de CRBL. Fiara se opreşte lângă o grădină de trandafiri. Spre surprinderea mea, aceştia erau negri. În mijlocul grădinii, zăresc o persoană : înaltă, roşcată, purtând un costum de piele şi cu un aer de Jiang King. Mi-e frică. După câteva minute, îmi dau seama că acea siluetă observată era de fapt Malum. Unde sunt? Deodată, trupul mamei stă la picioarele lui Mulam. Ce se întâmplă? Deja-vu. Trăiesc un deja-vu.
      - E moartă. În sfârşit e moartă! a spus Malum cu răutate
       De data asta nu mai fug. Ploaia cade peste mine ca un ocean infinit de săgeţi usturătoare. Mama a murit. Nu mă mişc, nu aud, nu văd, doar simt. De ce eu? Ce s-a întâmplat? Mama a murit. Vreau să urlu, să mă eliberez de toată energia negativă . De fapt, dacă fac asta, mă eliberez de toată energia. Poate e mai bine aşa... Mama a murit.   
     - Iară dormi?! Hoffen, dacă o singură dată se mai întâmplă una ca asta, îţi strângi lucrurile şi pleci din casa mea. Nu am nevoie de tine să-mi consumi oxigenul.
      La fel ca în dimineaţa  precedentă, m-am uitat la ceas: 8:05. Record. Cât de ciudat. Instinctiv, am pus mâna să-mi ating ochii. Erau la fel, umflaţi. „Ritualul” s-a continuat şi în dimineaţa asta, machiajul meu nu putea lipsi. „Regina” s-a hotărât să mănânce în casă, fapt ce a însemnat că a trebuit să-i ofer tot eu porţia de complimente. Un lucru extraordinar, într-adevăr.
   ........................................................................................................................................................
      Aşa au trecut 10 ani din viaţa mea : în fiecare noapte aveam coşmaruri, din ce în ce mai reale; Malum s-a căsătorit cu un bogat om de afaceri,iar împreună au început să-mi ofere din ce în ce mai multe şedinţe „spa”; porţia de mâncare a rămas aceeaşi şi nu, încă nu mi-am făcut un prieten cu care aş putea fugi în lume. Nenea Paul mi-a  spus odată că un om nu eşuează deoarece ţinteşte prea sus şi ratează, ci pentru că ţinteşte prea jos şi nimereşte. Dacă aş avea măcar ceva cu care să ţintesc. . . Sunt singur, doar eu şi propriile vise. Unde eşti, mamă? Unde te pot găsi, tată? De ce m-aţi părăsit?
         Primăvara se afirmă în modul ei personal, atât de limpede şi zgomotos încât grădinarul poate să fie doar un instrument, şi nu compozitorul. Totul a renăscut, iar ziua în care omul a creat speranţa a fost probabil şi ziua în care Dumnezeu a zămislit primăvara. Malum şi Aker, soţul Înălţimii Sale, sunt la un picnic romantic, spun ei. Ce poate fi atât de romantic în vizionarea filmului „Terminator 3” pe un ecran uriaş , în aer liber, devorând 7 feluri de mâncare, totul în doar 2 ore? Am cunoscut fire de iarbă mai profunde de atât. Într-adevăr, nu aveau maşini de lux, milioane de dolari în conturi, şi poate nu deţineau două insule private, dar felul în care recitau Homer îţi făcea sufletul să călătorească până în Grecia Antică şi-n apoi.
        Am 22 de ani, şi atât. Nu ştiu pe ce drum s-o apuc, încotro să merg şi ce să aleg. Aş vrea să fug, să călătoresc, să cunosc lumea, să învăţ despre culturi diferite, să ajut oamenii, să învăţ să cânt la vioară... Aş vrea să fiţi cu mine, mamă.
Gata, astăzi e luni, o zi nemaipomenită să iau viaţa de la capăt. Nu contează ce zice Malum, eu plec. Nu contează dacă o să mor de foame, voi ajunge la ai mei. Nu contează dacă nu am bani de drum, voi merge pe jos, vremea e superbă. Nu contează că sunt singur, şi Badea Cârţan a fost la fel. Nu contează că am vise, toţi campionii au. Nu contează ca nimeni nu crede în mine, mă voi întoarce într-o zi la ei şi le voi spune „Priviţi-mă!”. Nu contează daca nu mă vreţi, eu vă vreau!