Tigara electronica – pro sau contra?

Tigara electronica nu este in niciun caz un dispozitiv nou, ci este unul care castiga din ce in ce mai mult teren pe piata produselor destinate fumatorilor. Si, mai mult decat atat, adeptii sai au la dispozitie din ce in ce mai multe produse din care pot alege, astfel incat experienta vapatului sa fie una dintre cele mai speciale. 

Cele care fac intotdeauna diferenta si care conteaza atunci cand este vorba despre fumatul cu un dispozitiv electronic este elichidul. Acesta este transformat cu ajutorul unor substante specifice in vapori care sunt inhalati si ajung in gatul si plamanii fumatorului. Tocmai de aceea, companiile producatoare de elichide se intrec care sa ofere elichide cat mai apropiate de aromele si gusturile tigarilor clasice – au aparut astfel elichide cu gust de tigari Marlboro, Camel, Lucky Strike, Pall Mall, Kent, Rothmans sau orice alta tigara – la fel cum exista foarte multe elichide cu arome fructate, cu arome de trabucuri si tigari de foi, cu arome alcoolice sau de bauturi energizante si racoritoare celebre. Care este cel mai bun lichid tigara electronica, daca este sanatoasa sau nu o anumita compozitie a elichidelor, daca este de preferat sa vapam elichide pe baza de propilenglicol sau elichide pe baza de glicerina vegetala, daca este indicata o cantitate anume de nicotina, cat anume face rau si cat anume este sanatos, daca este indicat un throat hit mai puternic sau unul mai light, toate acestea nu tin decat de experienta personala a fiecarui vaper in parte. Insa ceea ce este clar este ca intr-adevar tigara electronica este si poate functiona foarte bine ca un inlocuitor pentru tigara clasica si poate ajuta in procesul renuntarii la fumat. 

Exista persoane care au renuntat de tot la fumat, lasand deoparte chiar si tigara electronica si nemairevenind vreodata la gustul si mirosul dezagreabil al tutunului clasic, dar exista si persoane care au renuntat la tigara traditionala si au devenit adepti pe viata ai tigarii electronice.

De ce imi place sa scriu?

Mi-amintesc ca in urma cu cateva luni, am fost intrebata ce pasiuni am. Intotdeauna m-am gandit la mine ca la o persoana fara un talent deosebit, fara ceva ce stiu sa fac foarte bine. Iata ca la momentul intrebarii, raspunsul meu a venit promt si din subconstient cumva: imi place sa scriu.

Nu cred ca sunt buna la scris, nu cred ca este un talent, nici macar nu cred ca ii va placea cuiva sa ma citeasca vreodata. Privesc cu usoara invidie la scriitorii care, odata deschisa cartea, te introduc in Universul lor, in viata lor, si te fac sa iti para rau ca ii parasesti in momentul in care intorci coperta din spate.

Pentru mine scrisul este ca o confesiune mie, ma descopar cu fiecare rand scris si imi astern pe hartie ganduri si trairi, care astfel nu mai sunt efemere, ci devin de-o viata cu scrierea. Scriu doar pentru mine, pentru ca am nevoie de o spovedanie, pentru ca orice gand pe care il las pe hartie il inteleg de doua ori mai bine.

Pregatirea compozitiei tencuielii inainte de aplicare

Mai devreme sau mai tarziu, se vor forma fisuri aproape in fiecare perete sau tavan, daca nu pe zone mari, atunci cel putin acolo unde suprafetele plane se imbina. Presiunea peretilor asupra casei, modificarile structurale ori de contractie, vibratiile produse de trafic, precum si diferitele activitati casnice, toate contribuie intr-o mare sau mai mica masura la deteriorarea tencuielii.

Este o intreaga arta in a finisa correct un perete cu tencuiala de calitate, si utilizarea instrumentelor adecvate este un element esential in aceasta directie. Acestea includ pentru inceput o mistrie, un tencuitor, o tija de nivelare, perii de diferite marimi si o galeata in care sa amestecati compusul. Pentru a va da seama de cantitatea de tencuiala structurata de care aveti nevoie, mai intai calculati numarul de metri patrati al suprafetei care urmeaza sa fie acoperita. Stratul initial va fi un mix de tencuiala cu nisip si apa, care va fi aplicat intr-un strat mai subtire.

Pentru a le amesteca, folositi fie o galeata de plastic sau o cutie de lemn in care puneti mai intai tencuiala structurata si apoi adaugati apa, pana obtineti consistenta dorita. Inclinati galeata continand amestecul uscat cu tencuiala, si puneti prima data apa intr-o cantitate scazuta. Apoi, daca este cazul, goliti tot sacul continand tencuiala in apa cate un pic la un moment dat, avand grija sa amestecati totul in mod constant.

Ca masura de precautie: dupa ce terminati intreaga operatiune de tencuire, nu turnati excesul de material in chiuveta, deoarece prin solidificare aceasta va bloca intreaga teava de scurgere. Daca ati pus toate compozitia intr-un recipient de metal sau plastic, acesta va fi extrem de usor de curatat pentru urmatoarea folosire. In principal, fiecare amestecare ar trebui sa contina doar materialele care se pot aplica in aproximativ 10 minute.

Buburuza

Eram in fata casei mele, pe scari. Fiind o zi insorita ma jucam cu cainele meu, Rikki, cand deodata am auzit o voce ciudata:

- Ajuta-ma!!! Ajuta-ma!!

Nestiind ce se aude, m-am uitat in jur, dar nu vedeam pe nimeni. Vocea aceea nu inceta din strigat:

- Ajuta-ma!! Nu ma vezi?? Sunt aici, jos, la picioarele tale.

Cand m-am uitat in directia din care venea vocea, un pui de buburuza se odihnea pe scarile incalzite de razele soarelui. Era atat de mica, incat de abia am zarit-o. Ochii ii erau intristati si, din cauza strigatului ei, am intrebat:

- Ce s-a intamplat? Cum pot sa te ajut, draga bucuruza?

- Ridica-ma de aici, nu pot sa zbor!! Spuse ea bucuroasa ca am zarit-o, dar cu o voce tematoare.

Era atat de speriata, incat nu se putea misca. Problema ei cea mai mare era ca intrase intr-o gaurica, de  unde nu putea sa zboare. Eu am ridicat-o pe degetul meu aratator si ma uitam la ea.

- Draga buburuza, nu te teme, acum te-am salvat, poti sa incerci sa zbori, esti in siguranta.

-  Multumesc copila, pentru ca m-ai salvat, spuse buburuza fericita.

-   Cati ani ai? Am intrebat eu curioasa.

-  Cati ani am?? Eu nu pot sa stiu, numai daca numeri punctele negre de pe spate. Eu nu vad sa mi le numar, imi raspunse ea chicotind.

-  Asa se numara anii buburuzelor? Am intrebat eu bucuroasa si plina de entuziasm..

-  Da, raspunse ea cu un zambet larg.

-  Atunci hai sa vedem… unu, doi, trei… uite, ai trei ani.

-  Ma bucur mult ca mi-ai spus cati ani am, acum stiu si eu, spuse buburuza incantata.

-  Si eu am trei ani, poate suntem surori.

- Nu, nu suntem, spuse buburuza razand in hohote, eu am ca mama pe buburuza mama, iar tu ai pe mama om, dar putem sa fim prietene pentru totdeauna.

-  Sigur, atunci te rog, sa vii sa ma vizitezi in fiecare zi.

-  Desigur.

Dupa aceste vorbe, fericita, buburuza si-a reluat zborul de pe degetul meu spunandu-mi ca va veni maine sa ma revada.