Ce poti face cu un bec led prin istorie

Electroluminescenta ca si proces a fost descoperita in anul 1907 de catre H. J. Round, folosind un cristal de carbura de siliciu si un detector primitiv dintr-un metal semiconductor. Rusul Oleg Vladimirovich Losev a fost primul care a creat primul bec led prin anii 1920. Cercetarea sa a facut inconjurul lumii, insa nu s-a gasit nicio folosinta a acesteia timp de cateva bune decenii.

Iata ce ne spune istoria Ledului: <>. In cele din urma, un fost student al acestuia, M. Craford, a inventat primul LED de culoare galbena si a imbunatatit factorul de iluminare al Led-urilor rosu si rosu - portocaliu de circa zece ori undeva prin anul 1972. Pana in 1968 LED-urile vizibile si cele infrarosii costau foarte mult, aproape 200 de dolari si nu puteau fi utilizate doar la aspecte marunte. Prima corporatie care a trecut la fabricarea LED-urilor pe scara larga a fost Monsato Corporation, realizand in 1968 LED-uri pentru indicare. Acestea au fost preluate de catre compania Hewlett Packard si integrate in primele calculatoare alfanumerice. Primele LED-uri comercializate pe scara larga au fost folosite pentru inlocuirea indicatoarelor incandescente, intai la echipamentele scumpe ca cele de laborator si de teste, apoi, mai tarziu, la televizoare, radiouri, telefoane, calculatoare, chiar si ceasuri. 

Aceste LED-uri rosii nu puteau fi folosite decat pentru indicare deoarece emisia de lumina nu era suficienta pentru iluminarea unei suprafete. In decursul anilor s-au descoperit si alte culori ale LED-urilor, cu capacitati mai mari de iluminare. Primul LED cu capacitate mare de iluminare a fost realizat de cercetatorul Shuji Nakamura in anul 1993 dintr-un aliaj de InGaN. Acesta a fost premiat in anul 2006 cu Milennium Technology Prize pentru inventia sa.

Boli psihice teribile si mituri care le fac si mai ciudate

Tulburarea de personalitate antisociala. Mitul: cine evita interactiunea sociala e „antisocial”. Este o chestiune de semantica mai degraba. Toata lumea catalogheaza un individ care nu participa la petreceri sau intalniri de grup ca fiind „antisocial”. De multe ori oamenii acestia sunt pro-sociali, chiar foarte sociabili. Tulburarea de personalitate antisociala este diagnosticata la adultii care ignora drepturile altora purtandu-se violent, mintind, furand sau reactionand in mod eronat, in general, fara sa le pese de ceilalti. Sunt extrovertiti si de multe ori sunt chiar opusul „antisocialului”, care tine la sentimentele celorlati. Acesti oameni sunt timizi sau au o forma de autism, depresie, sunt anxiosi sau evita pe oricine din cauza unei temeri morbide de a fi respins.

Personalitati multiple. Mitul: Persoanele cu personalitati multiple isi schimba comportamentul radical si uita tot ce li s-a intamplat cand se schimba personalitatile. Desi specialistii nu sunt prea convinsi ca este vorba de o boala, diagnosticarea ei e inspaimantator de mare in America de Nord. Aceasta tulburare de personalitate poate fi confundata foarte usor cu posedarea, pentru ca acelasi corp e „cutia” a doua sau mai multe personalitati, undeva pana la 100 de personalitati. Aparitia lor e legata de niste traume din copilarie pe care subconstientul le-a transformat in „personalitati”. Personalitatile nu se manifesta plenar si au control deplin asupra corpului, de cele mai multe ori, oamenilor de stiinta fiindu-le foarte greu sa isi dea seama de boala. Pierderea memoriei sau amnezia ingreuneaza diagnosticarea „personalitatilor” asta pentru ca, uneori, una dintre personalitati le domina pe celelalte si este constienta de ce se intampla, in timp ce restul sunt si ele constiente insa nu pentru mult timp. „Personalitatile” ajung sa coopereze si sa se ascunda de privirile neincrezatoare ale unui medic ce incearca sa le dibuie. Multi bolnavi refuza sa se trateze si aleg o personalitate care sa fie dominanta, apreciind „munca in echipa”.