Turcoaz

Salvari turcoaz brodati cu fir de aur, coloane serpuitoare si lucioase-turcoaz, pardoseli in sah, alb cu turcoaz, inelul sultanului cu turcoaze si rubine, fistic, ciubuc, halva, rahat, opium fumat in pipe de turcoaz, stafide, rodii, fructul pasiunii, sabii incovoiate cu minerele incrustate cu turcoaze, covoare persane cu franjuri turcoaz, o mie si una de margele din turcoaz insirate pe un fir. Turcul isi intinsese carpetele in fata pravaliei si tragea pisicher din narghilea privind atent la cei citiva gura-casca adunati sa-i admire marfa. Din pacate, se dusese vremea cind Rapirile din Serai se vindeau ca piinea calda. Ce vremuri! Veneau marinarii glont la pravalia lui si luau cite puteau duce. Cica scoteau o gramada de bani pe ele la ei acasa. Apoi a urmat moda animalelor. Pisicute, camile, lei fiorosi, dalmatieni, pui de-o zi, iguane si alte aratari faceau deliciul clientilor. S-au fumat si astea. Pina cu citeva luni in urma reusise sa mai invioreze afacerea cu reproduceri dupa Dali. Asa grosolane cum erau, atrageau precum mierea mustele amatori de kitsch de pretutindeni. Mai ales aia cu ceasurile curgatoare mergea ca focul. Ar fi mers, poate si acum, dar la tesatoria care i le furniza avusese loc o reorganizare a activitatii si incepusera sa produca scrumiere si ibrice din arama smaltuita. Cine naiba sa cumpere asa ceva? Musterii lui, in nici un caz. Asa ca ramasese doar cu citeva carpete vechi, vreo duzina, pe care nu se mai inghesuia nimeni sa le cumpere. Clientii lui traditionali plecasera dezamagiti catre alte pravalii dupa ce ii dadusera o vreme tircoale, doar-doar or gasi marfa de calitate. Dar marfa, ioc. Negustorul isi dadea seama ca afacerea lui era pe butuci, dar mai avea o carpeta pe care tinea mortis s-o vinda. Se deosebea de toate celelalte, si poate din aceasta cauza n-o luase nimeni. Ca desen, nu era cine stie ce iesita din comun. O cadina cu inel in buric, canafi pe solduri si val pe fata se unduia provocator in fata unui pasa mustacios, tacticos, imbracat cu caftan, asezat pe divan. O scena banala, care se gasea pe alte citeva mii de carpete. Culorile erau insa deosebite. Sau, mai bine zis, era o singura culoare si doar citeva nuante foarte apropiate, atit cit sa se poata distinge desenul. Totul era turcoaz, o culoare aproape neverosimila pentru o carpeta. Turcul chiar se gindise odata cum s-ar putea asorta cu zugraveala unei camere si nu gasise nici un raspuns satisfacator. Dar mai mirat era ca totusi nimeni nu intrebase niciodata nimic despre ea, nici macar cit costa. Statea atirnata in spatele lui, parca de-o eternitate. Cind veni ora inchiderii, cadina investmintata in turcoaz inchise usa pravaliei si il intreba sfios: mai vrei putin ceai? Iar el isi mingiie mustata cu inelul cu turcoaze si mormai asa, mai mult pentru el: aferim.

Epilare definitiva


Epilare definitiva

Epilarea cu laser pe bună dreptate, a fost adus în atenţia celor care il utlizeaza cu avantajele sale incontestabile cu privire la tehnicile uzuale: o mai mare fiabilitate şi apariţia mai mic de efecte secundare. Foliculii cu perişori sunt găsite sub stratul de bază al epidermei, uneori, la o adâncime de până la 7 mm, astfel încât caracteristicile fundamentale ale fiecărei cu laser îndepărtarea părului ar trebui să fie transparenţa a pielii şi afinitate selectivă cu componente de păr, în special melanina. De asemenea, fiziologia a parului nu a fost încă complet înţeleasă ca urmare a duratei de timp necesară pentru aceste studii.

Cu toate acestea, după eliminarea permanenta a firului de par prin epilare definitiva, care sunt de preferat pe termen lung: într-adevăr, este încă posibil ca sub influenţa a diferiţi factori (inclusiv hormonale), pilote adiacente la firele de par distruse, începe să devină mai gros şi mai întunecat. Noi considerăm că, prin urmare, îndepărtarea părului este definitivă, dar că rezultatul este lungimea par destul de lung: acesta poate fi întotdeauna o renaştere de păr negru în zona de ceruite.

Epilare definitiva cu laser îndepărtarea părului este o îndepărtare a părului uşor, rapid şi eficient pe care le considera inutile, fără a afecta pielea si porii. Rezultatul de cercetare efectuat la Harvard Medical School şi de piele şi de Institutul de Cercetare a Cancerului din New York din 1996, echipament tehnologic permite astazi rezultatele tratamente sigure si permanente

Practic, toate părţile corpului nostru pot beneficia de îndepărtarea părului prin epilare definitiva, exceptand sprancenele. Deşi corpul este acoperit aproape 15 milioane fire de par, tratamentul cu laser este mult mai eficient, cu părul negru şi maro. Firele de păr albe sunt neatinsă de raza laser. O atenţie deosebită va fi acordată persoanelor cu părul blond sau rosu, unele dintre aceste persoane va sfătui să opteze pentru o altă tehnică de depilare (electroliza), tratamentul cu laser face decât să întârzie regrowth de păr, în cazuri foarte palide.

Argintiu

Asa cum argintul trebuie curatat de oxid pentru a-i vedea adevarata culoare argintie, asa si cu celelalte lucruri care ne inconjoara si care ar putea fi
argintii. Zapada, zice-se, ar fi argintie, desi se vede de la o posta ca e alba, alba ca zapada. Sa fie oare argintiul o simpla metafora? Ca nici luna, la o
privire mai atenta, nu prea pare argintie, asa cum au cintat-o unii. Sau sa fie o stare de spirit, mai degraba decit o culoare. Oricit ai amesteca in mod
savant culori atent selectionate, nu vei obtine stralucirea argintie, decit adaugind un strop de inspiratie, putin praf de stele si o lingura de cer dospit.
E alchimie? E poezie? Nimeni nu stie. Dar ce minunatie...
Statea cu nasul lipit de geam si ochii lipiti de stelutele argintii-fosforescente de pe pe tavanul dormitorului de la etajul sapte din blocul de vizavi. Se
intreba, oarecum retoric, cine sta acolo. Tot o printesa in asteptarea lui Fat-Frumos calare pe un cal alb sau, ma rog, pe vreo doua-trei sute de cai putere?
Habar n-avea cine ar putea locui in acel apartament, dar si ea isi dorise atit de mult stelutele acelea. Numai ca cineva ii daduse peste mina spunindu-i ca
nu mai e copchil sa se bucure la asemenea flecustete. Dar pentru ea ar fi fost mai mult decit o copilarie. Ar fi simtit stelele si luna, vai ce luna frumoasa
si subtire era!, mai aproape. Si ar fi putut sa le povesteasca despre printul ei, iar ele ar fi putut macar sa-i aline dorul, daca nu s-o lumineze. A inchis
ochii si dintr-o data s-a trezit intr-o sala de bal, cu coloane inalte din marmura rosie si podea de granit incrustata cu smaralde. Dar ce iti luau cu
adevarat ochii erau perdelele, niste minunatii facute din pene de lebada si paun cusute cu fir de argint. Ea inainta sovaielnic, ferindu-se parca sa calce pe
sclipirile verzui. In jurul ei, perechile valsau ametitor, descriind traiectorii care de care mai indraznete. Doamnele erau imbracate in rochii lungi de bal
si purtau cu eleganta masti negre, suple. Domnii etalau fracuri impecabile, camasi albe cu jabou si papioane viu colorate. Mastile lor, tot negre, dar
patratoase. A ratacit asa o vreme, lasindu-se mingiiata de fosnetul crinolinelor si de aroma de colonie fina. Nici n-a simtit cind el s-a apropiat de ea, de
undeva din lateral. Nu l-a vazut, desi toate capetele erau deja intoarse spre el. Se deosebea de toti ceilalti. Papionul si masca ii erau argintii si
scaparau vioi razele de lumina trimise generos de candelabrele din cristal mov. Toate curtezanele ar fi dorit sa-l opreasca pret de macar citeva clipe, sa se
bucure ca de un trofeu de atentia lui, dar el se indrepta cu pasi hotariti spre mijlocul salii, unde ea ramasese parca impietrita. A facut o reverenta si a
invitat-o la dans. Ea a acceptat cu respiratia taiata, si valsul a inceput. Ii privea fix ochii, sau mai bine zis ii ghicea in spatele mastii sclipitoare,
timpul parca incremenise in loc, sala se invirtea in ritm ametitor, orchestra parca innebunise, iar el ii vorbea despre calatorii la capatul lumii, diamante
si cai pursinge. Ea nu auzea nimic, dar ii sorbea cuvintele, le punea intr-un mojar si le slefuia dindu-le forma viselor ei de-o viata. Cind muzica s-a oprit
i-a spus pe un ton firesc sa-si scoata masca. Iar el, zimbind, a intrebat-o: care masca? De-abia atunci i-a vazut, in sfirsit, ochii fosforescenti in forma
de stele si gura arcuita ca o luna noua. Noaptea nu mai era neagra, nici albastra, ci argintie.

Auriu

Galben-aurie clatita parfumata, ah ce nebunie s-o bagi in gura toata. Placinta cu mere, unsa cu miere aurie, pe saua unui cal alb. Cartofi rumeniti la
cuptor, in abur de sofran si sclipici de sare de mare, pina prind o crusta aurie. Rata inabusita in vin auriu, dintr-o podgorie udata de Dumnezeu, care
inoata intr-o mare de varza calita, la foc mic dar saltaret, pina capata culoarea aurului topit si invechit pe inelarul unei contese. Costite de miel cu
rozmarin, tavalite intr-un pilaf auriu, asezonat cu ghimbir si piper verde. Icre aurii de pastrav, cu masline murate si capere capiate. Pui la cuptor,
dezmierdat cu mirodenii si incins in baie de usturoi pina cind pielea sta sa-i pocneasca si devine aurie. Salata de andive zvelte domolite cu maioneza aurie.
Orez cu lapte, innobilat cu coaja de lamii si portocale si peste care ninge un valatuc de scortisoara. Ce poate fi mai auriu?
Peste oras plutea greu un abur mahmur, ca o rasuflare de usurare dupa un ger stingher. O raza de soare, o anume raza de soare, ocolise doi plopi, facuse cu
ochiul unui catel schiop, mingiiase strada, tulburase frunzele dezmortite care zaceau in zapada uda si neputincioasa, se prelinsese pe un burlan hodorogit si
acum se insinua zvelta pe fereastra larg deschisa. A ezitat pret de citeva clipe, cit a dat ochii roata prin incapere si-apoi s-a napustit tandru spre
medalionul de la gitul fetei. Mica inimioara din metal pretios a primit raza cu drag si a rasfrint-o mai departe, in suvitele aurii, care cadeau rebele,
tulburate doar din cind in cind de vintul care adia in sufletul fetei. Obosita, asa ca dupa o calatorie de citeva mii de ani, raza poposi fericita intre
firele de mohair rosu, un rosu ireal, ale bluzitei cu guler rasfrint si fara mineci. Fata scria, sau mai bine zis vroia sa scrie, o poveste draguta despre o
motocicleta. Inspiratia insa se lasa asteptata, sau poate era doar amortita de o stare calduta de bine. Privea pe sub genele lungi stropii de apa care cadeau
nauciti pe pervaz din turturii de pe acoperis si se juca distrata cu un betisor parfumat care ardea mocnit si raspindea in jur o aroma aurie si densa de
miere. Raza jucausa i-a smuls la inceput doar un zimbet ingaduitor si oarecum recunoscator, dar privind-o cum pleaca, dupa cele citeva clipe de odihna, isi
dori dintr-o data s-o urmeze in calatoria ei fara de sfirsit. Puiul se invirtea alene in rotisor. Din cind in cind mai casca, se mai intindea, gemea, scotea
tot felul de zgomote apetisante. O mina tandra il unsese cu tot felul de mirodenii si uleiuri aromate, si-apoi il pusese la bronzat pina va fi capatat crusta
aia aurie, crocanta, care face deliciul gurmanzilor. Focul nu era prea iute, dar ca sa nu sufere prea tare de caldura era stropit din cind in cind cu mujdei
proaspat si racoritor. Cind ea considera ca s-a bronzat suficient, il scoase din rotisor, il inveli cu un halat de staniol si il culca pe un asternut de
cartofi copti in unt si presarati cu marar proaspat. Fata aseza cu grija puiul in portbagajul motocicletei, isi puse capisonul din piele neagra cu stema
aurie si ochelarii de soare, ambala motorul care tusea gutural si porni pe urma razei jucause. In urma ei ramasese o fereastra deschisa si un miros auriu de
miere, usturoi, pui fript si dor de viata. Iar in fata, o raza buclucasa care o ducea catre nu se stie unde, spre un gurmand ipotetic si auriu.

Curcubeul

Visa ca viseaza. Apoi visã ca se trezeste. In fine, se trezi din vis. Deschise ochii si privirea ii cazu pe raftul cu personalitati multiple. Incepea o noua
zi, sub o noua identitate. Televizorul biziia agasant. Pe generic, culorile se succedau in ritm ametitor. Ca un Bolero transpus in cheie magica. Galben ca
ceara cind se lasa seara. Verde ca o frunza de menta, dementa, dementa. Roz ca dantela. Albastru ca parfumul de pomplemousse, stors picatura cu picatura
dintr-un roi de licurici care noaptea joaca leapsa pe coloratelea deasupra unei plantatii de orhidee. Purpuriu ca privirea lui Freddy Mercury. Portocaliu ca
vinul de Porto, obosit intr-un pahar de chihlimbar. Indigo precum cerul vazut printr-un ciob afumat de inima sparta in bucati pe caldarimul vietii. Violet ca
aurora boreala, pentru cine are ochi sa o vada si miini sa o atinga acolo unde ea incepe sa se termine. Maro, culoarea castanelor coapte, cu gust de noapte
si miros de soapte. Turcoaz, ca salvarii cadinei. Argintiu, un strop de inspiratie, putin praf de stele si o lingura de cer dospit. Auriu, ca o raza
buclucasa, rasfrinta cu drag de suvitele balaie si rebele.
Mergea incet, mai degraba aluneca, pe parchetul de stejar fardat cu un bait inchis la culoare. Ajunse linga patul cu baldachin, o saruta usor pe frunte, iar
cind ea deschise ochii ii puse in poala tava din rachita pe care erau asezate cu grija ceasca de cafea, doua tablete de ciocolata cu lapte si un bol din lemn
plin cu castane coapte, aburinde. Ea inspira cu nesat parfumul si se trezi de-a binelea. Privi spre fereastra, dar geamul inghetat nu lasa sa se vada mai
nimic. Era o iarna maro, ciudat de prietenoasa.. Sorbi cafeaua cu inghitituri mici, in timp ce el se juca cu degetele prin parul ei castaniu inchis. In
copilarie avusese parul de culoarea griului turbat de canicula din august. Se vopsise ca sa uite. Sa uite o copilarie galbena, marcata de acreala de lamiie a
mamei si de umorile purulente ale tatalui. Sa uite prima ei iubire, galbena, palida. Acum isi gasise jumatatea. Se cunoscusera intr-un mod oarecum straniu,
intr-un bar sordid, unde el isi ineca amarul in bautura si isi intruchipa din spuma berii o afrodita de uz personal. Pe care o invatase sa-i dea cei mai
delicati si senzuali pupici din lume. Se impotmolise insa tocmai la pupicul verde, un fel de pupic absolut. Asa ca revenise cu picioarele pe pamint si o
descoperise pe ea, stinghera intr-un colt, uda de ploaie si speriata. Dar privirea ei era vie. Asa, rosu la fata cum era, s-a ridicat de la locul lui, s-a
dus intins spre ea, a luat-o in brate si a patruns-o prin fiecare por. Pina cind sufletele lor au devenit portocalii. Prima lor noapte de dragoste fusese
roz. Precum dantela desuurilor ei, la fel ca unghiile false pe care si le pusese intr-un gang de pe Calea Victoriei, la fel ca tobele lui Ringo Starr din
Lucy in the Sky with Diamonds. O alchimie nebanuita topise intr-un creuzet teama, speranta, indoiala, visele si apoi distilase cea mai ametitoare iubire. S-
au iubit nebuneste pina cind totul s-a transformat intr-un foc de artificii dintr-un film mut. Vedeau amindoi doar stele roz. Dupa ce si-au tras sufletul,
s-au asezat pe canapeaua din plus visiniu si, in timp ce posteau o tigara, el a intrebat-o, absent: Auzi, dar de ce toate prosoapele tale sint visinii? Iar
ea i-a raspuns, parca din alta lume: dar tu de ce nu-ti dai jos ochelarii astia cu lentile purpurii?
In timp ce ei isi visau color iubirea, artistul statea la prova corabiei care plutea in deriva, intr-o calatorie fara inceput si fara sfirsit, dar cu un tel
precis. Vroia sa surprinda esenta marii in lucrarea sa de capatii. Unica si irepetabila. Muzele dansau in jurul sau, incercind sa-i ofere cupa cu ambrozia
cunoasterii, dar el refuza cu obstinatie. Devenise imun la orice cintec de sirena si, cu fiecare val pe care corabia il urca sau il cobora, isi retraia
viata, pe repede inainte. Isi amintise de povestile mov pe care le pictase pentru o zeita, si zarea deveni violet. Cind filmul se opri la momentul cind
incercase sa renunte, cerul deveni brusc indigo, la fel ca sufletele celor din jurul sau. Toate erau la fel. Putin schioape, dar frumoase in felul lor. Isi
turna un strop de calvados in cana albastra smaltuita si il lasa sa se prelinga alene. Vedea acum sala aceea de bal, cu coloane inalte si pardoseala din
mozaic, locul unde isi intilnise iubirea argintie, prima si ultima femeie care putuse sa-i vada ochii fosforescenti in forma de stele si gura arcuita ca o
luna plina, prima si ultima femeie pentru care isi daduse jos masca. Acum privea marea prin ciobul afumat de inima sparta. Si revelatia a venit cind se
astepta mai putin. Se resemnase marea. Iar el, aflat pe puntea visurilor sale, a inteles ca marea nu putea fi surprinsa nici in volum, nici in miscare, nici
in timp, nici in culoare. Pentru ca marea miroase a albastru.
S-au intilnit toti trei, ea, el si artistul, in fata pravaliei unui turc mustacios, care tragea din narghilea si oferea spre vinzare carpete demodate. In
spatele lui, o cadina turcoaz zimbea dintr-o carpeta ciudata, alcatuita exclusiv din nuante de turcoaz. E de vinzare?, intrebara intr-un glas cei trei
musterii. Turcul le facu pisicher cu ochiul si le spuse: e ora inchiderii. Atunci cadina cu salvari de turcoaz cobori din carpeta, ii intinse un paharel cu
ceai chihlimbariu si se sui pe motocicleta unui comis-voiajor. Demara cu zgomot, iar in urma ei ramasese o fereastra deschisa si un miros auriu de miere,
usturoi, ciubuc, pui fript si dor de viata. Iar in fata, o raza buclucasa de soare, care o ducea catre nu se stie unde, spre un gurmand ipotetic si auriu.
Turcul isi mingiie mustata cu inelul cu turcoaze si spuse asa, cit sa auda el si cei trei martori inocenti ai intimplarii: aferim.

Tipul e nervos, isi aprinde o tigara, si apasa butonul rosu de pe telecomanda. Butonul rosu. Televizorul moare. Si pe ecranul negru apare un curcubeu.