De reţinut că formele fricii expiră.

Cât de dramatic s-a înşelat Malraux în avântul profetic despre secolul XXI… În ce priveşte experienţa spirituală, curiozitatea se stinge tot mai mult. Din când în când, nişte islamişti trimit vagi bombe, şi ne dăm seama că nefericiţii mai cred încă în ceva; asta se transformă în câteva catedre de studiu şi-n câteva deliruri private. Dar interesul, interesul adevărat, nemijlocit, pentru zona religiosului a debutat destul de prost în secol, şi tendinţa continuă. E probabil, cu norocul nostru, că secolul va rezista. Poate se va trece în al XXII-lea cu un căscat mai lung decât în precedentul. Va rămâne probabil o obsesie incoerentă a absolutului. Dacă e un sentiment care ne defineşte timpul şi experienţa, e tot mai limpede singurătatea.

       O culme a stăpânirii de sine ar fi să intri la o partuză cu privirea neutrală a observatorului. În faţa defilării confuze a cuplurilor, să notezi sec momentele de interes, fără a ceda o clipă imaginarului erotic. Neclintit, rece, ca un critic dramatic. Ca o reptilă.

       Tinerii surâd la filmele lui Hitchcock. Le găsesc naive, copilăreşti şi chiar un pic penibile. Horror-ul, tensiunea dramatică li se par vetuste şi comice, ca într-un film de desene animate: totul incredibil de naiv, aproape stârnindu-ţi mila.

Bucuresti – capitala medicinei

Nu de putine ori ajungi sa ai pe cineva din familie care sa sufere de boli grave. Medicul de familie iti da un bilet de trimitere spre un specialist, iar tu poti sa alegi sa te adresezi unuia din localitatea in care te afli sau din alte locuri din tara. Medicii din multe spitale din Romania sunt buni specialisti, unii dintre ei beneficiaza si de aparatura moderna care sa ii ajute in diagnosticarea corecta a pacientilor sau sa rezolve cazuri grave.
In cele mai multe spitale din Bucuresti sunt si medici specialisti si aparatura necesara, motiv pentru care multi bolnavi isi indreapta atentia spre acele locuri din dorinta de a redobandi sanatatea pierduta sau ameliorarea unei boli de care sufera. Se intampla adesea cazuri in care persoanele bolnave trebuie insotite in calatorie de catre membri ai familiei sanatosi, ce pot sa rezolve o serie de probleme cum ar fi: deplasarea pana la respectiva unitate spitaliceasca, formalitatile de internare si altele.
Este imperios necesar ca in cazul in care va deplasati la Bucuresti sa cunoasteti prognoza meteo pe 10 zile pentru a alege hainele potrivite, mijlocul de transport potrivit. Indiferent de anotimp este bine sa fii informat asupra capriciilor vremii: vara te confrunti cu canicula, iarna cu nametii. Bine ca nu avem doar doua anotimpuri pe an, si acelea cu temperaturi in contrast puternic! Este posibil sa fie necesar sa ramaneti in Bucuresti cateva zile pentru a fi la curent cu evolutia persoanei care a fost internata intr-un spital sau altul. Dumneavoastra nu sunteti pacienti, deci aveti timpul necesar sa va deplasati intr-o parte asau alta, sa vizitati unele obiective turistice sau pur si simplu sa va plimbati. Si in aceste conditii este bine sa stiti cum va fi vremea in Bucuresti.
Este foarte neplacut sa fii surprins de ploi torentiale, dar tu sa ai umbrela…acasa. Este la fel de neplacut sa ai haine groase, deoarece asa era vremea cand te-ai pornit de acasa, din alta zona a tarii, si in cateva zile sa constati ca este cald, iar tu nu ai cu ce sa te imbraci potrivit temperaturii de afara. Iata ca persoana cu care ati venit a primit ingrijirile necesare si trebuie sa va reintoarceti acasa in cateva zile. Si in aceste cazuri este bine sa stiti care va fi prognoza meteo pe zece zile, sa stiti ce pregatiri sa faceti pentru intoarcerea acasa. Viata cotidiana este destul de stresanta, fiecare dintre noi este solicitat destul de mult: la serviciu, in familie, in relatiile cu ceilalti membri ai comunitatii din care facem parte. In orasele mari viata este mult mai stresanta, iar Bucurestiul este in fruntea listei. Macar din cauza vremii sa fiti mai linistiti cunoscand cum va fi vremea in Bucuresti.

Scurt compendiu...

Raportul cu sinuciderea, scurt compendiu.  
       Hegesias – pentru – deoarece fericirea nu e posibilă, moartea e preferabilă vieţii (cu excepţia înţeleptului, pentru care, aflat la egală distanţă de lucruri, lucrul e indiferent).
       Herodot – pentru – ‘Fericirea este un lucru absolut imposibil, căci corpul este copleşit de numeroase suferinţe, iar sufletul este de asemenea tulburat participând la ele, şi în sfârşit Fortuna ne împiedică să realizăm bună parte dintre speranţele noastre, aşa încât din aceste raţiuni fericirea nu are existenţă reală.’
       (Cuvintele l-au costat interzicea cărţilor, a şcolii, şi exilul.)
       Platon – pentru – (în Phaidon): e preferabil să fii viu decât mort, viaţa e povara zeilor dată oamenilor. Totuşi, sunt situaţii în care pentru unii oameni e preferabil să fie morţi. Filozoful acceptă cu uşurinţă moartea. Pentru asta, trebuie însă să aştepte un semn de la zei.
       Nietzsche – pentru -  (Jenseits…): ‘Gândul sinuciderii este o consolare puternică: el ne ajută să trecem de nenumărate nopţi grele’.
       În Menschliches…: ‘Există un drept în virtutea căruia îi putem ridica viaţa unui om, dar nici unul care ne permite să-i ridicăm moartea: aceasta este cruzime pur şi simplu’. Şi: ‘de ce faptul de a-ţi aştepta lenta decrepitudine până la descompunere ar fi mai glorios, pentru un om îmbătrânit care simte cum i se sting forţele, decât a-ţi fixa tu însuţi un termen în deplină conştienţă? Sinuciderea e în acest caz un act care survine absolut natural şi care, fiind o victorie a raţiunii, ar trebui onest vorbind să impună respect: şi el se impunea, într-adevăr, în acele timpuri când figurile cele mai importante ale filozofiei greceşti şi patrioţii romani cei mai curajoşi mureau de obicei prin suicid. Mult mai puţin demnă de respect e, dimpotrivă, această manie de a te supraveghea zi de zi, cu ajutorul medicilor pe care îi consulţi anxios, şi cu regimuri cum nu se poate mai penibile, fără forţa de a te apropia cu adevărat de termenul autentic al vieţii. – Religiile sunt bogate în expediente pentru a evita necesitatea sinuciderii: în acest fel se insinuează flatant cei care sunt îndrăgostiţi de viaţă’.
       Albert Caraco – pentru -  (Bréviaire du chaos): ‘Aparţinem morţii aşa cum săgeata aparţine ţintei sale, şi nu ratăm niciodată, moartea e singura noastră certitudine şi ştim dintotdeauna că vom muri, indiferent când şi indiferent unde, în indiferent ce mod. (…) viaţă şi moarte sunt legate, cei care pretind altceva cer imposibilul şi nu vor obţine decât abur drept recompensă’.
       J.S. Mill: împotrivă, cu amendamentul că sinuciderea nu trebuie împiedicată: Dacă vedem pe cineva care vrea să traverseze un pod şubred, trebuie să-l prevenim, dar nu-l putem împiedica să treacă de partea cealaltă, căci numai el ştie cât valorează viaţa lui în comparaţie cu pericolul de a traversa podul. E în final dreptul şi hotărârea lui.
       Kant: împotrivă, pentru imperativul categoric.
       Rousseau – împotrivă, condiţional – (Contractul social): orice om are ‘dreptul de a-şi risca viaţa pentru a o păstra’.
       Hobes, Locke: împotrivă
       Hume: pentru, condiţional, motivaţie raţională.
       Schopenhauer – pentru, condiţional – (Lumea…): sinuciderea e un drept şi ea nu este nici laşă, nici imorală, cum ni se spune. E totuşi preferabilă viaţa când condiţiile o fac suportabilă.
       Thomas Szasz – pentru – sinuciderea e primul drept, fundamental între toate.
       Camus – pentru, condiţional – fraza ştiută, plus: ‘Omul absurd nu se va sinucide; el vrea să trăiască, renunţând la orice cerititudine, fără viitor, fără speranţă, fără iluzii… şi fără a se resemna. (…) El experimentează ‘divina iresponsabilitate a omului condamnat’.
       Cioran – pentru – (De l’inconvenient …): sinuciderea e posibilă şi chiar de dorit. Dar gândul sinuciderii e o soluţie morală de supravieţuire, fiindcă păstrarea ei mereu în minte ca soluţie posibilă e un lucru care face viaţa suportabilă: ‘…ideea sinuciderii e cea care-ţi face viaţa agreabilă, făcându-ne să înţelegem că sinuciderea rămâne o soluţie ultimă în cazul în care viaţa noastră ar fi total inacceptabilă’.
       Sartre – pentru – moartea voluntară e cea dintâi dovadă a libertăţii.

Dar nu mai sunt aici.

Am întâlnit mulţi oameni deposedaţi de substanţa libidinală a fiinţei lor: fără empatie sau furie, fără o atenţie specială la lume, la zgomotul fenomenelor, fiinţe aproape vegetative, resemnate, profund lipsite de dorinţa de a trăi. Nu i-am întâlnit în spitale sau aziluri de bătrâni, nici în locuri de agreabilă perdiţie curentă. Ci mai degrabă peste tot. În viaţă, au ceea ce se cheamă o funcţionare normală; unii pretind, chiar un oarecare randament. Dar nu sunt aici. Au abandonat, undeva pe drum, un anumit elan curent în faţa vieţii. Dorinţa de a merge sau a o lua înainte a scăzut şi i-a părăsit apoi, mai mult sau mai puţin brusc. Seamănă cu oricare dintre noi, sunt foarte contemporani. Surâd, spun o stupiditate, proiectează vacanţa din vară, cumpănesc achiziţia unui obiect de mobilier. Dar nu mai sunt aici.

Despre antigel

Antigelul este foarte important in vremea rece pentru prevenirea deteriorarii vehiculelor ca urmare a inghetarii apei.
Un antigel previne ca apa din radiatorul masinii sa nu inghete si sa nu distruga unele parti ale masinii dumneavoastra.
Stii ca un antigel este vital la fel ca un lichid de racire pentru radiator?
Lichidului de racire al radiatorului este necesar in dotarea oricarei masini cat timpul este cald. Acesta previne deteriorarea sistemului masinii din cauza supraincalzirii. La polul opus este antigelul care va va salva masina cand afara este frig.
In tarile reci, in cazul in care temperaturile scad considerabil si ating praguri critice negative antigeul este cel mai important pentru ca masina sa poata merge fara a se strica.
Este necesar in perioadele cu vreme rece de aceasta substanta, cu scopul de a preveni fluidele importante din vehicule sa se evaporare sau sa inghete. Antigelul nu se evapora la fel de repede ca apa. De asemenea, are proprietati lubrifiante, care sunt foarte utile functionarii masinii fara probleme.
 Partile vitale ale masinii dumneavoastra trebuiesc intodeauna sa fie protejate de intemperii. Vremea rece este intotdeauna brutala si prin urmare, masina are nevoie de ingrijire speciala pentru a nu se deteriora. tratamentul special este valabil si in privinta caroseriei si a cauciucurilor deoarece este afectata in intregime daca nu o veti proteja corespunzator.
Scopul cel mai important al antigelului este de a mentine in functiune vehiculul dumneavoastra chiar daca afara este frig.
Acest lichid verde, pretios, care este ecologic va ajuta la pastrarea caldurii motorului, oricat scad temeperaturile. Este un lucru destul de util pentru sistemul masinii, dar multi oameni nu inteleg acest lucru si nu sunt constienti de scopul pe care antigelul il are asadar il ignora.
Datorita lipsei de informatii in privinta importantei antigelului, daca masina se opreste sau nu porneste majoriatea dau vina pe problemele mecanice. Uneori, ei cred ca ar putea fi din cauza scurgerilor radiatorului, esecuri de baza la incalzire, etc. si apeleaza la mecanici, cheltuiesc bani nejustificat pe cand problema este lipsa antigelului din radiator.
Antigelul este lichidul cel mai important din sistemul masinii. Aceasta are nevoie ca lichidul sa inceapa sau circule instantaneu pentru a mentine calda masina si a preveni inghetarea  lichidului din radiator si  a furtunelor conexe. Pastrarea antigelului  la un nivel corespunzator este vitala in orice moment al anului in special la temperaturi extreme dar nu numai deoarece acesta isi pastreaza proprietatile ce ajuta la o functionare buna a masinii si in restul anotimpurilor.
Daca sunteti in cautarea unui antigel pentru autoturismul dumneavoastra il veti gasi in magazinele speciale cu produse auto dar si in majoritatea magazinelor ce comercializeaza produse curatenie si intretinere.
Va puteti duce personal sa il achizitionati sau puteti mult mai simplu sa il comandati de la un magazin online de pe net, acesta urmand sa  il livreze la domiciliu dumneavoastra fara sa fiti nevoiti sa faceti vre-un efort sau drum.
Nu incercati sa ignorati lipsa antigelului din masina pentru ca in scurt timp s-ar putea sa va vedeti in situatia de a cheltui mult mai mult cu reparatii diverse.

E criza, ai grija

Mi-am promis ca nu o sa vorbesc/scriu despre acest subiect, ca deja suntem arhi-saturati de el, insa pur si simplu a ajuns sa ma streseze atat de tare, incat nu m-am putut abtine… Criza!

Ce ma streseaza cel mai tare e ca sunt in anul 3 la facultate, si ca orice student in an terminal incep sa visez la anumite joburi, anumite activitati, care evident ca sunt afectate foarte tare de aceasta criza. Sa nu mai zic ca in fiecare zi aud la tv sau citesc in presa ca se fac nu stiu cate disponibilizari, in special in domeniul in care vreau eu sa lucrez, si in cazul in care nu se fac, pur si simplu promit sa nu mai faca noi angajari anul acesta. Super, nu?! Adica este tot ce mi-am putut dori vreodata.

Normal ca exista mereu scuza “masterului” , care te ajuta sa mai “profiti” putin de ajutorul venit de la parinti, sau internship-uri care iti dau falsa iluzie ca intr-adevar faci ceva pentru cariera, dar pana la urma, iti dai seama ca vrei un simplu job… si criza asta imi cam sta in cale! Pff..ce viata nedreapta. Acuma serios.. nu putea sa inceapa criza mai tarziu? Sa termin si eu facultatea, sa imi gasesc un job super misto in cea mai tare agentie de publicitate din Bucuresti si in momentul in care ajungeam director de creatie, putea sa vina si criza lu’ papa, pentru ca ar fi fost ok. Efectiv mi s-au dus aproape toate planurile pe apa sambetei, ma rog, pentru moment. Poate ca se stabilizeaza totusi, cumva, printr-o minune … lucrurile pana in septembrie, cand voi fi in cautari. Nu strica niciodata sa visezi, nu?

Parca era un plan anti-criza?! Se tot discuta de vreo 3 saptamani despre asta. Si de fiecare data auzi “au avut loc discutii formale”. Ia terminati sa va mai intalniti la restaurante si la o “ciocneala” de sampanie, si poate pe langa discutiile formale, o sa luati chiar niste decizii o.O .

Cat de rentabila e o companie de tractari auto?

In lipsa unui buget relativ mare, care sa permita supravietuirea financiara a unei firme pentru cateva luni, perioada de inceput a unei afaceri are o importanta cruciala pentru dezvoltarea companiei in perioada imediat-urmatoare.
Deseori se spune ca in materie de business, omul sfinteste locul, lucru perfect valabil, insa nu si intotdeauna aplicabil. Sunt unele segmente totusi, cum ar fi cel de tractari auto de exemplu, in care oricat de profesioniste ar fi firmele care activeaza in respectivele domenii, e aproape imposibil ca la sfarsit de luna profitul sa fie unul consistent.
Daca in orasele mari precum Bucuresti, Cluj, Timisoara sau Oradea, exista cel putin cate 10-15 firme specializate in asistenta rutiera de orice tip, in orasele micute ca Piatra Neamt sau Caracal, rareori numarul lor depaseste 3 unitati. Chiar si asa, pentru ca ele sa asigure un venit cat de cat consistent administratorilor – care sa poata la randu-le, sa plateasca angajatii si toate celelalte taxe- trebuie ca numarul solicitarilor sa fie minim una pe zi.
Presupunand ca pretul mediu pentru o cursa locala este de 100-150 de lei si ca cel mediu pentru o cursa extra-urbana ajunge la 400 de lei, un simplu calcul matematic arata ca in conditiile unei comenzi zi, incasarile sunt de minim 3000 de lei pe luna si de maxim 12000 de lei. La prima vedere, cifrele arata binisor; nu se poate vorbi in schimb, de o suma medie lunara, intrucat incasarile sunt influentate drastic de o serie de factori precum:
  • pretul combustibilului;
  • taxele si impozitele datorate statului;
  • cheltuieli cu angajatii si cu contabilii;
  • cuantumul amenzilor incasate intr-o luna anume;
Ca fapt divers, dupa achitarea tuturor taxelor si impozitelor(fara ca acest calcul sa includa si plata salariilor angajatilor), o afacere ramane in medie cu 50-60% din incasarile totale. Urmeaza apoi salariile angajatilor – sunt deductibile – precum si alte cheltuieli care mai pot aparea pe parcurs.
Tinand cont si ca investitia initiala e destul de mare si luand in considerare cele de mai sus, o firma de tractari auto trebuie sa aiba foarte mare noroc inca din primele zile de functionare pentru a putea supravietui pe piata. Altfel, in lipsa unor solicitari zilnice, oferirea unor servicii de tractari auto ieftine nu renteaza nici macar ca afacere familiala. Pur si simplu e prea multa munca la mijloc si prea putini bani de incasat.

Pleaca in vacanta cu un telefon ieftin si bun

Atunci când pleci în vacanță tinzi să fi mai relaxat, mai împăștiat, deci nu-ți lua cu tine telefonul tău scump și priceput la toate. Optează pentru un telefon care să îți satisfacă dorința de a comunica cu prietenii pe care i-ai lăsat acasă. Nu vrei să pierzi telefoane mobile scumpe și care o să-și lase gaură în buget. Una dintre cele mai bune opțiuni pentru un astfel de telefon este  Nokia 300.
Acesta face parte din categoria de telefoane ieftine pe care chiar dacă le pierzi nu simți o gaură așa de mare în buget.
Telefonul dispune de multe funcționalități de care te poți bucura atunci când ești relaxat pe plajă, de exemplu.

Una dintre facilitățile acestui telefon este faptul că poți să îl umpli cu melodiile tale preferate sau să asculți la radioul pe care îl are încorporat. Telefonul Nokia 300 acceptă cartele de memorie cu dimensiunea de până la 32 GB, astfel că poți adăuga oricât de multă muzică dorești.
În cazul în care ai uitat aparatul de fotografiat în camera de hotel, telefonul Nokia 300 te poate salva și astfel nu vei pierde momente incredibile din vacanța ta. Dispozitivul are încorporată o cameră foto de 5 Mp și vei face cu el poze excelente.

Ca preț, telefonul se poate găsi pe piața liberă în jurul valorii de 430 lei și este comparabil cu un alt telefon de la Nokia și anume C3, numai că acesta dispune și de tastaură QWERTY.

Turcoaz

Salvari turcoaz brodati cu fir de aur, coloane serpuitoare si lucioase-turcoaz, pardoseli in sah, alb cu turcoaz, inelul sultanului cu turcoaze si rubine, fistic, ciubuc, halva, rahat, opium fumat in pipe de turcoaz, stafide, rodii, fructul pasiunii, sabii incovoiate cu minerele incrustate cu turcoaze, covoare persane cu franjuri turcoaz, o mie si una de margele din turcoaz insirate pe un fir. Turcul isi intinsese carpetele in fata pravaliei si tragea pisicher din narghilea privind atent la cei citiva gura-casca adunati sa-i admire marfa. Din pacate, se dusese vremea cind Rapirile din Serai se vindeau ca piinea calda. Ce vremuri! Veneau marinarii glont la pravalia lui si luau cite puteau duce. Cica scoteau o gramada de bani pe ele la ei acasa. Apoi a urmat moda animalelor. Pisicute, camile, lei fiorosi, dalmatieni, pui de-o zi, iguane si alte aratari faceau deliciul clientilor. S-au fumat si astea. Pina cu citeva luni in urma reusise sa mai invioreze afacerea cu reproduceri dupa Dali. Asa grosolane cum erau, atrageau precum mierea mustele amatori de kitsch de pretutindeni. Mai ales aia cu ceasurile curgatoare mergea ca focul. Ar fi mers, poate si acum, dar la tesatoria care i le furniza avusese loc o reorganizare a activitatii si incepusera sa produca scrumiere si ibrice din arama smaltuita. Cine naiba sa cumpere asa ceva? Musterii lui, in nici un caz. Asa ca ramasese doar cu citeva carpete vechi, vreo duzina, pe care nu se mai inghesuia nimeni sa le cumpere. Clientii lui traditionali plecasera dezamagiti catre alte pravalii dupa ce ii dadusera o vreme tircoale, doar-doar or gasi marfa de calitate. Dar marfa, ioc. Negustorul isi dadea seama ca afacerea lui era pe butuci, dar mai avea o carpeta pe care tinea mortis s-o vinda. Se deosebea de toate celelalte, si poate din aceasta cauza n-o luase nimeni. Ca desen, nu era cine stie ce iesita din comun. O cadina cu inel in buric, canafi pe solduri si val pe fata se unduia provocator in fata unui pasa mustacios, tacticos, imbracat cu caftan, asezat pe divan. O scena banala, care se gasea pe alte citeva mii de carpete. Culorile erau insa deosebite. Sau, mai bine zis, era o singura culoare si doar citeva nuante foarte apropiate, atit cit sa se poata distinge desenul. Totul era turcoaz, o culoare aproape neverosimila pentru o carpeta. Turcul chiar se gindise odata cum s-ar putea asorta cu zugraveala unei camere si nu gasise nici un raspuns satisfacator. Dar mai mirat era ca totusi nimeni nu intrebase niciodata nimic despre ea, nici macar cit costa. Statea atirnata in spatele lui, parca de-o eternitate. Cind veni ora inchiderii, cadina investmintata in turcoaz inchise usa pravaliei si il intreba sfios: mai vrei putin ceai? Iar el isi mingiie mustata cu inelul cu turcoaze si mormai asa, mai mult pentru el: aferim.

Epilare definitiva


Epilare definitiva

Epilarea cu laser pe bună dreptate, a fost adus în atenţia celor care il utlizeaza cu avantajele sale incontestabile cu privire la tehnicile uzuale: o mai mare fiabilitate şi apariţia mai mic de efecte secundare. Foliculii cu perişori sunt găsite sub stratul de bază al epidermei, uneori, la o adâncime de până la 7 mm, astfel încât caracteristicile fundamentale ale fiecărei cu laser îndepărtarea părului ar trebui să fie transparenţa a pielii şi afinitate selectivă cu componente de păr, în special melanina. De asemenea, fiziologia a parului nu a fost încă complet înţeleasă ca urmare a duratei de timp necesară pentru aceste studii.

Cu toate acestea, după eliminarea permanenta a firului de par prin epilare definitiva, care sunt de preferat pe termen lung: într-adevăr, este încă posibil ca sub influenţa a diferiţi factori (inclusiv hormonale), pilote adiacente la firele de par distruse, începe să devină mai gros şi mai întunecat. Noi considerăm că, prin urmare, îndepărtarea părului este definitivă, dar că rezultatul este lungimea par destul de lung: acesta poate fi întotdeauna o renaştere de păr negru în zona de ceruite.

Epilare definitiva cu laser îndepărtarea părului este o îndepărtare a părului uşor, rapid şi eficient pe care le considera inutile, fără a afecta pielea si porii. Rezultatul de cercetare efectuat la Harvard Medical School şi de piele şi de Institutul de Cercetare a Cancerului din New York din 1996, echipament tehnologic permite astazi rezultatele tratamente sigure si permanente

Practic, toate părţile corpului nostru pot beneficia de îndepărtarea părului prin epilare definitiva, exceptand sprancenele. Deşi corpul este acoperit aproape 15 milioane fire de par, tratamentul cu laser este mult mai eficient, cu părul negru şi maro. Firele de păr albe sunt neatinsă de raza laser. O atenţie deosebită va fi acordată persoanelor cu părul blond sau rosu, unele dintre aceste persoane va sfătui să opteze pentru o altă tehnică de depilare (electroliza), tratamentul cu laser face decât să întârzie regrowth de păr, în cazuri foarte palide.

Argintiu

Asa cum argintul trebuie curatat de oxid pentru a-i vedea adevarata culoare argintie, asa si cu celelalte lucruri care ne inconjoara si care ar putea fi
argintii. Zapada, zice-se, ar fi argintie, desi se vede de la o posta ca e alba, alba ca zapada. Sa fie oare argintiul o simpla metafora? Ca nici luna, la o
privire mai atenta, nu prea pare argintie, asa cum au cintat-o unii. Sau sa fie o stare de spirit, mai degraba decit o culoare. Oricit ai amesteca in mod
savant culori atent selectionate, nu vei obtine stralucirea argintie, decit adaugind un strop de inspiratie, putin praf de stele si o lingura de cer dospit.
E alchimie? E poezie? Nimeni nu stie. Dar ce minunatie...
Statea cu nasul lipit de geam si ochii lipiti de stelutele argintii-fosforescente de pe pe tavanul dormitorului de la etajul sapte din blocul de vizavi. Se
intreba, oarecum retoric, cine sta acolo. Tot o printesa in asteptarea lui Fat-Frumos calare pe un cal alb sau, ma rog, pe vreo doua-trei sute de cai putere?
Habar n-avea cine ar putea locui in acel apartament, dar si ea isi dorise atit de mult stelutele acelea. Numai ca cineva ii daduse peste mina spunindu-i ca
nu mai e copchil sa se bucure la asemenea flecustete. Dar pentru ea ar fi fost mai mult decit o copilarie. Ar fi simtit stelele si luna, vai ce luna frumoasa
si subtire era!, mai aproape. Si ar fi putut sa le povesteasca despre printul ei, iar ele ar fi putut macar sa-i aline dorul, daca nu s-o lumineze. A inchis
ochii si dintr-o data s-a trezit intr-o sala de bal, cu coloane inalte din marmura rosie si podea de granit incrustata cu smaralde. Dar ce iti luau cu
adevarat ochii erau perdelele, niste minunatii facute din pene de lebada si paun cusute cu fir de argint. Ea inainta sovaielnic, ferindu-se parca sa calce pe
sclipirile verzui. In jurul ei, perechile valsau ametitor, descriind traiectorii care de care mai indraznete. Doamnele erau imbracate in rochii lungi de bal
si purtau cu eleganta masti negre, suple. Domnii etalau fracuri impecabile, camasi albe cu jabou si papioane viu colorate. Mastile lor, tot negre, dar
patratoase. A ratacit asa o vreme, lasindu-se mingiiata de fosnetul crinolinelor si de aroma de colonie fina. Nici n-a simtit cind el s-a apropiat de ea, de
undeva din lateral. Nu l-a vazut, desi toate capetele erau deja intoarse spre el. Se deosebea de toti ceilalti. Papionul si masca ii erau argintii si
scaparau vioi razele de lumina trimise generos de candelabrele din cristal mov. Toate curtezanele ar fi dorit sa-l opreasca pret de macar citeva clipe, sa se
bucure ca de un trofeu de atentia lui, dar el se indrepta cu pasi hotariti spre mijlocul salii, unde ea ramasese parca impietrita. A facut o reverenta si a
invitat-o la dans. Ea a acceptat cu respiratia taiata, si valsul a inceput. Ii privea fix ochii, sau mai bine zis ii ghicea in spatele mastii sclipitoare,
timpul parca incremenise in loc, sala se invirtea in ritm ametitor, orchestra parca innebunise, iar el ii vorbea despre calatorii la capatul lumii, diamante
si cai pursinge. Ea nu auzea nimic, dar ii sorbea cuvintele, le punea intr-un mojar si le slefuia dindu-le forma viselor ei de-o viata. Cind muzica s-a oprit
i-a spus pe un ton firesc sa-si scoata masca. Iar el, zimbind, a intrebat-o: care masca? De-abia atunci i-a vazut, in sfirsit, ochii fosforescenti in forma
de stele si gura arcuita ca o luna noua. Noaptea nu mai era neagra, nici albastra, ci argintie.

Auriu

Galben-aurie clatita parfumata, ah ce nebunie s-o bagi in gura toata. Placinta cu mere, unsa cu miere aurie, pe saua unui cal alb. Cartofi rumeniti la
cuptor, in abur de sofran si sclipici de sare de mare, pina prind o crusta aurie. Rata inabusita in vin auriu, dintr-o podgorie udata de Dumnezeu, care
inoata intr-o mare de varza calita, la foc mic dar saltaret, pina capata culoarea aurului topit si invechit pe inelarul unei contese. Costite de miel cu
rozmarin, tavalite intr-un pilaf auriu, asezonat cu ghimbir si piper verde. Icre aurii de pastrav, cu masline murate si capere capiate. Pui la cuptor,
dezmierdat cu mirodenii si incins in baie de usturoi pina cind pielea sta sa-i pocneasca si devine aurie. Salata de andive zvelte domolite cu maioneza aurie.
Orez cu lapte, innobilat cu coaja de lamii si portocale si peste care ninge un valatuc de scortisoara. Ce poate fi mai auriu?
Peste oras plutea greu un abur mahmur, ca o rasuflare de usurare dupa un ger stingher. O raza de soare, o anume raza de soare, ocolise doi plopi, facuse cu
ochiul unui catel schiop, mingiiase strada, tulburase frunzele dezmortite care zaceau in zapada uda si neputincioasa, se prelinsese pe un burlan hodorogit si
acum se insinua zvelta pe fereastra larg deschisa. A ezitat pret de citeva clipe, cit a dat ochii roata prin incapere si-apoi s-a napustit tandru spre
medalionul de la gitul fetei. Mica inimioara din metal pretios a primit raza cu drag si a rasfrint-o mai departe, in suvitele aurii, care cadeau rebele,
tulburate doar din cind in cind de vintul care adia in sufletul fetei. Obosita, asa ca dupa o calatorie de citeva mii de ani, raza poposi fericita intre
firele de mohair rosu, un rosu ireal, ale bluzitei cu guler rasfrint si fara mineci. Fata scria, sau mai bine zis vroia sa scrie, o poveste draguta despre o
motocicleta. Inspiratia insa se lasa asteptata, sau poate era doar amortita de o stare calduta de bine. Privea pe sub genele lungi stropii de apa care cadeau
nauciti pe pervaz din turturii de pe acoperis si se juca distrata cu un betisor parfumat care ardea mocnit si raspindea in jur o aroma aurie si densa de
miere. Raza jucausa i-a smuls la inceput doar un zimbet ingaduitor si oarecum recunoscator, dar privind-o cum pleaca, dupa cele citeva clipe de odihna, isi
dori dintr-o data s-o urmeze in calatoria ei fara de sfirsit. Puiul se invirtea alene in rotisor. Din cind in cind mai casca, se mai intindea, gemea, scotea
tot felul de zgomote apetisante. O mina tandra il unsese cu tot felul de mirodenii si uleiuri aromate, si-apoi il pusese la bronzat pina va fi capatat crusta
aia aurie, crocanta, care face deliciul gurmanzilor. Focul nu era prea iute, dar ca sa nu sufere prea tare de caldura era stropit din cind in cind cu mujdei
proaspat si racoritor. Cind ea considera ca s-a bronzat suficient, il scoase din rotisor, il inveli cu un halat de staniol si il culca pe un asternut de
cartofi copti in unt si presarati cu marar proaspat. Fata aseza cu grija puiul in portbagajul motocicletei, isi puse capisonul din piele neagra cu stema
aurie si ochelarii de soare, ambala motorul care tusea gutural si porni pe urma razei jucause. In urma ei ramasese o fereastra deschisa si un miros auriu de
miere, usturoi, pui fript si dor de viata. Iar in fata, o raza buclucasa care o ducea catre nu se stie unde, spre un gurmand ipotetic si auriu.

Curcubeul

Visa ca viseaza. Apoi visã ca se trezeste. In fine, se trezi din vis. Deschise ochii si privirea ii cazu pe raftul cu personalitati multiple. Incepea o noua
zi, sub o noua identitate. Televizorul biziia agasant. Pe generic, culorile se succedau in ritm ametitor. Ca un Bolero transpus in cheie magica. Galben ca
ceara cind se lasa seara. Verde ca o frunza de menta, dementa, dementa. Roz ca dantela. Albastru ca parfumul de pomplemousse, stors picatura cu picatura
dintr-un roi de licurici care noaptea joaca leapsa pe coloratelea deasupra unei plantatii de orhidee. Purpuriu ca privirea lui Freddy Mercury. Portocaliu ca
vinul de Porto, obosit intr-un pahar de chihlimbar. Indigo precum cerul vazut printr-un ciob afumat de inima sparta in bucati pe caldarimul vietii. Violet ca
aurora boreala, pentru cine are ochi sa o vada si miini sa o atinga acolo unde ea incepe sa se termine. Maro, culoarea castanelor coapte, cu gust de noapte
si miros de soapte. Turcoaz, ca salvarii cadinei. Argintiu, un strop de inspiratie, putin praf de stele si o lingura de cer dospit. Auriu, ca o raza
buclucasa, rasfrinta cu drag de suvitele balaie si rebele.
Mergea incet, mai degraba aluneca, pe parchetul de stejar fardat cu un bait inchis la culoare. Ajunse linga patul cu baldachin, o saruta usor pe frunte, iar
cind ea deschise ochii ii puse in poala tava din rachita pe care erau asezate cu grija ceasca de cafea, doua tablete de ciocolata cu lapte si un bol din lemn
plin cu castane coapte, aburinde. Ea inspira cu nesat parfumul si se trezi de-a binelea. Privi spre fereastra, dar geamul inghetat nu lasa sa se vada mai
nimic. Era o iarna maro, ciudat de prietenoasa.. Sorbi cafeaua cu inghitituri mici, in timp ce el se juca cu degetele prin parul ei castaniu inchis. In
copilarie avusese parul de culoarea griului turbat de canicula din august. Se vopsise ca sa uite. Sa uite o copilarie galbena, marcata de acreala de lamiie a
mamei si de umorile purulente ale tatalui. Sa uite prima ei iubire, galbena, palida. Acum isi gasise jumatatea. Se cunoscusera intr-un mod oarecum straniu,
intr-un bar sordid, unde el isi ineca amarul in bautura si isi intruchipa din spuma berii o afrodita de uz personal. Pe care o invatase sa-i dea cei mai
delicati si senzuali pupici din lume. Se impotmolise insa tocmai la pupicul verde, un fel de pupic absolut. Asa ca revenise cu picioarele pe pamint si o
descoperise pe ea, stinghera intr-un colt, uda de ploaie si speriata. Dar privirea ei era vie. Asa, rosu la fata cum era, s-a ridicat de la locul lui, s-a
dus intins spre ea, a luat-o in brate si a patruns-o prin fiecare por. Pina cind sufletele lor au devenit portocalii. Prima lor noapte de dragoste fusese
roz. Precum dantela desuurilor ei, la fel ca unghiile false pe care si le pusese intr-un gang de pe Calea Victoriei, la fel ca tobele lui Ringo Starr din
Lucy in the Sky with Diamonds. O alchimie nebanuita topise intr-un creuzet teama, speranta, indoiala, visele si apoi distilase cea mai ametitoare iubire. S-
au iubit nebuneste pina cind totul s-a transformat intr-un foc de artificii dintr-un film mut. Vedeau amindoi doar stele roz. Dupa ce si-au tras sufletul,
s-au asezat pe canapeaua din plus visiniu si, in timp ce posteau o tigara, el a intrebat-o, absent: Auzi, dar de ce toate prosoapele tale sint visinii? Iar
ea i-a raspuns, parca din alta lume: dar tu de ce nu-ti dai jos ochelarii astia cu lentile purpurii?
In timp ce ei isi visau color iubirea, artistul statea la prova corabiei care plutea in deriva, intr-o calatorie fara inceput si fara sfirsit, dar cu un tel
precis. Vroia sa surprinda esenta marii in lucrarea sa de capatii. Unica si irepetabila. Muzele dansau in jurul sau, incercind sa-i ofere cupa cu ambrozia
cunoasterii, dar el refuza cu obstinatie. Devenise imun la orice cintec de sirena si, cu fiecare val pe care corabia il urca sau il cobora, isi retraia
viata, pe repede inainte. Isi amintise de povestile mov pe care le pictase pentru o zeita, si zarea deveni violet. Cind filmul se opri la momentul cind
incercase sa renunte, cerul deveni brusc indigo, la fel ca sufletele celor din jurul sau. Toate erau la fel. Putin schioape, dar frumoase in felul lor. Isi
turna un strop de calvados in cana albastra smaltuita si il lasa sa se prelinga alene. Vedea acum sala aceea de bal, cu coloane inalte si pardoseala din
mozaic, locul unde isi intilnise iubirea argintie, prima si ultima femeie care putuse sa-i vada ochii fosforescenti in forma de stele si gura arcuita ca o
luna plina, prima si ultima femeie pentru care isi daduse jos masca. Acum privea marea prin ciobul afumat de inima sparta. Si revelatia a venit cind se
astepta mai putin. Se resemnase marea. Iar el, aflat pe puntea visurilor sale, a inteles ca marea nu putea fi surprinsa nici in volum, nici in miscare, nici
in timp, nici in culoare. Pentru ca marea miroase a albastru.
S-au intilnit toti trei, ea, el si artistul, in fata pravaliei unui turc mustacios, care tragea din narghilea si oferea spre vinzare carpete demodate. In
spatele lui, o cadina turcoaz zimbea dintr-o carpeta ciudata, alcatuita exclusiv din nuante de turcoaz. E de vinzare?, intrebara intr-un glas cei trei
musterii. Turcul le facu pisicher cu ochiul si le spuse: e ora inchiderii. Atunci cadina cu salvari de turcoaz cobori din carpeta, ii intinse un paharel cu
ceai chihlimbariu si se sui pe motocicleta unui comis-voiajor. Demara cu zgomot, iar in urma ei ramasese o fereastra deschisa si un miros auriu de miere,
usturoi, ciubuc, pui fript si dor de viata. Iar in fata, o raza buclucasa de soare, care o ducea catre nu se stie unde, spre un gurmand ipotetic si auriu.
Turcul isi mingiie mustata cu inelul cu turcoaze si spuse asa, cit sa auda el si cei trei martori inocenti ai intimplarii: aferim.

Tipul e nervos, isi aprinde o tigara, si apasa butonul rosu de pe telecomanda. Butonul rosu. Televizorul moare. Si pe ecranul negru apare un curcubeu.