Seychelles- lux in natura

Pentru tinerii proaspat casatoriti dornici de relaxare si aventuri acvatice, o luna de miere Seychelles pare a fi una din cea mai bune alegeri in materie de destinatii exotice, insula fiind de departe un colt de Rai.

Seychelles este un arhipelag format din 115 insule toate avand peisaje exotice, plaje cu nisip argintiu si ape de un albastru cristalin, poate tocmai din aceste motive insula mai este cunoscuta si drept ‘’bijuteriile oceanului indian’’, printre locuitori circuland legenda conform careia dupa ce Dumnezeu a creat lumea, a mai ramas cu un pumn de diamante, aruncand-le in inima Oceanului Indian, si astfel luand nastere acet paradis de o frumusete ireala.

In aceasta locatie nu poti spune ca te plictisesti vreodata, insa daca iti doresti ceva mai mult decat sa stai la plaja ori sa te legeni intr-un hamac fiind mangaiat de briza blanda a oceanului, poti alege sa vizitezi rezervatiile naturale aflate acolo. Avand in vedere ca peste 50% din totalul statului este considerat rezervatie naturala, cu siguranta se va gasi cate ceva de vazut, de punctat fiind cea mai mare rezervatie de corali din lume situata in interiorul insulei Praslin, ori puteti alege sa vizitati Insula Pasarilor care se poate lauda cu cea mai mare si mai grea testoasa ce cantareste aproximativ 300 de kg.

Cum in Seychelles plajele nu se rezuma doar la a fi simple portiuni de nisip, ci concureaza cu brio cu unele imagini ce se apropie de perfectiune in viziunea fiecaruia, cele mai iubite plaje precum, Anse Sourse D’Argent, Anse Royale, Anse Lazio, ofera facilitati precum practicarea diverselor sporturi nautice precum snorkelling, scuba diving sau surfingul.

In cazul in care va faceati probleme in ceea ce priveste vremea, aflati ca Seychelles reprezinta o destinatie turistica pe tot parcursul anului, perioadele cu cele mai putine ploi fiind Martie-Noiembrie, iar cele mai bune perioade de vacanta in care temperaturile sunt mai mult decat placute, iar vantul adie doar cat sa te racoreasca, sunt lunile Octombrie-Noiembrie si Aprilie-Mai.

Motanul incaltat, o amintire…

Marti, de la ora 10:00, cei mici sunt asteptati la teatru. Evenimentul va avea loc la Teatrul Tandarica, de pe strada Eremia Grugorescu 24, Sala Lahovari. Daca vrei sa petreci o ora plina de aventuri alaturi de motanul incaltat cu mustati lungi imbracat in nobil, atunci acolo este locul tau. Sunt asteptati toti copiii cu varsta mai mare de trei ani, iar biletul costa aproximativ 12 lei.

Citind acest anunt, m-am lasat purtata pe aripile amintirilor. Am retrait clipele cand cautam amandoua teatrul, pentru ca orientarea nu era punctul nostru forte. Este vorba despre o amintire draga pe care o am cu Alexandra, buna mea prietena din liceu.

Intr-o zi primesc un telefon prin care Alexandra ma invita la teatru, pentru ca tocmai primise doua bilete de la sora ei. Am acceptat imediat, desi nu stiam ce piesa urma sa vedem. Dupa ce am ratacit pe strazi in cautarea teatrului, am ajuns tocmai la timp. Atunci am aflat uimite ca biletele erau destinate copiilor, pentru ca piesa era „Motanul incaltat”. Avand insa doar 17 ani, ne-au lasat sa intram. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut, desi in jurul nostru erau numai copii care tipau de parca cei de pe scena ii ascultau.

Imi pare rau ca marti nu vom mai putea merge impreuna sa retraim trecutul. Piesa se joaca, insa din ea lipseste personajul principal: Alexandra. Cortina s-a lasat peste viata ei. Ea a plecat pentru totdeauna in aplauzele frenetice ale prietenilor si familiei.

„Motanul incaltat” este o amintire draga a timpului petrecut cu ea…

Jeansii anului 2013

Unul dintre articolele vestimentare preferate ale femeilor de pretutindeni, jeansii au reprezentat dintotdeauna un all time fashion piece, insa ei sunt cu atat mai prezenti in garderoba sezonului toamna/iarna. Si pentru acest sezon marile case de moda si-au spus punctul de vedere in ceea ce priveste modelul de jeansi pe care ar trebui sa-I purtam. Colectiile sunt extrem de variate si ofera variante de stil adaptabile oricarei personalitati si stil de viata. Si de data aceasta vedeta podiumurilor de moda, care desigur se va transforma rapid si in vedeta modei de strada, sunt jeansii skinny sau jeansii straight mai stramti, urmand linia piciorului. Mai mult, anumiti designeri au impus in colectiile lor si modele de jeans cu mansete elastice.

Ca un element de noutate, extrem de in voga vor fi sezonul acesta blugii din latex, cei din piele fina, piele lacuita sau piele de reptila. De asemenea, una dintre tendintele prncipale vor fi si jeansii skinny cu insertii din piele.

La polul opus, unele case de moda vor sa impuna si blugii foarte largi, uneori intr-o singura culoare, alteori peticiti si alteori realizati din tipuri combinate de materiale de jeans.

Din punct de vedere al culorilor, sezonul urmator vom purta jeans in culori inchise – bleumarin, indigo sau chiar negru. De asemenea, vor cauta sa se impuna si blugii bej, kaki sau gri, la fel ca si nuantele metalice. Pentru cele mai indraznete, un element de noutate vor fi si aplicatiile, fie ca vorbim despre pietre, lanturi, sireturi, tinte, petice din dantela sau alte materiale fine. De asemenea, raman in tendinte si jeansii rupti, pe stilul grunge.

Desigur, va fi un sezon al varietatii in ceea ce priveste jeansii, iar majoritatea magazinelor, inclusiv cele de blugi dama online, vor pune mare pret pe noile colectii denim.

Esti suficient de feminista?

Nu am realizat ca sunt feminista pana nu am inceput sa lucrez pentru o organizatie a femeilor. Am facut ceva cercetari inainte de a ma prezenta la interviu, am raspuns corect la toate intrebarile, am obtinut postul dar nu am luat cu adevarat in considerare ce inseamna sa intri intr-o organizatie feminista.

Am fost fascinata, intrigata de aceasta noua lume unde ceea ce spuneam conta cu adevarat. Mi-am dat seama ca nu eram singura care simtise sentimentul de nedreptate si inegaliate. Am mers cu capul sus, simtindu-ma mandra de autoimputernicirea mea si am mers sa educ in acest sens si alte persoane. Din cate imi amintesc, este pentru prima data cand gasesc un loc unde simt ca apartin cu adevarat.

Marsuri, buletine informative, articole, training si discutii despre violenta domestica - am avut oportunitatea sa ma implic in toate acestea alaturi de colegele mele. Cand primeam un caz nou toate eram de acord in ceea ce priveste suportul care trebuie acordat femeii respective si faptul ca trebuie tinuta in siguranta. Toate o credeam pentru ca asta merita o femeie; nu trebuie sa chestionezi si sa pui la indoiala experienta de abuz domestic prin care a trecut.

M-am simtit parte a unei echipe care face diferenta in mod activ in ceea ce priveste drepturile si libertatile femeii.

Esti in Bucuresti si cauti hotel?

Stim cu totii ca atunci cand avem o deplasare cel mai indicat este sa avem un plan in ceea ce priveste organizarea: locul unde o sa ne cazam, unde o sa luam masa, rutele spre principalele obiective din oras. Dar ce se intampla atunci cand nu ai un astfel de plan? Pai e destul de simplu. Initial o sa cauti un hotel. Orasul pe care il vizitezi este Bucurestiul? Atunci o varianta buna de cazare ar fi: AVE Hotel Bucuresti.

Chiar daca nu ti-ai facut rezervare inca, un simplu telefon sau o conexiune la internet iti vor rezolva imediat problema. Stim ca este destul de greu sa ai incredere si sa te cazezi la un hotel despre care initial nu stii prea multe, insa nu este cazul si acum. Pentru a te convinge pe deplin nu trebuie decat sa accesezi site-ul de prezentare a celor de la AVE Hotel Bucuresti. Trebuie insa sa stii ca ai de ales intre doua locatii: AVE Hotel Vila Parlament si Boutique Hotel Victoriei. Orice ai alege vei fi primit cu acelasi concept de ospitalitate, cu o ambianta calda si mereu primitoare pe care o veti regasi in cele doua boutique hoteluri intime.
Cauti un hotel care sa fie si ieftin? Atunci cu siguranta AVE Hotel Bucuresti este alegerea potrivita. Preturile pentru inchirierea camerelor sau a apartamentelor la acest hotel au fost intotdeauna accesibile si in concordanta cu calitatea serviciilor. Puteti alege dintr-o oferta variata de camere pentru o singura persoana, pentru cupluri sau apartamente pentru familie. 

Asadar, indiferent cu cine calatoresti AVE Hotel va avea intotdeauna la dispozitie un spatiu necesar nevoilor tale. In pretul platit pentru inchirierea camerei este inclus si room service-ul, transportul si depozitarea bagajelor, primirea mesajelor, sortarea corespondentei, pastrarea obiectelor de valoare, apelul de trezire.

Unde duce violenta

Nu inteleg de unde atata ura in ultima perioada. Parca ne luptam intre noi si nu vedem ca toate aceste energii negative se intorc tot impotriva noastra. Credeam ca apartin unei rase superioare, pana a debutat problema cainilor maidanezi. Oamenii au inceput sa scoata ceea ce mai rau si mai urat la suprafata, fac tot felul de gesturi necugetate, maltrateaza si ucid fara remuscari niste animale nevinovate. Am citit astazi o stire ce m-a umplut de dispret. Un caine a fost impuscat sub privirile ingrozite ale proprietarei animalului, chiar in zona Unirii. Au tras mai intai un foc de arma in piciorul cainelui iar in timp ce bietul animal se zbatea, agresorii i-au spus proprietarei sa isi cumpere un caine normal, nu unul de laborator si l-au impuscat pur si simplu, lasandu-l fara viata. Urmeaza acum sa se stabileasca de catre politie cine sunt agresori si daca aveau permis de port arma.
 

Puteti sa ramaneti indiferenti in fata unei astfel de intamplari? M-as adresa acum celor care protesteaza de zor pentru uciderea acestor animale. Vedeti la ce s-a ajuns? Cum poti sa protestezi in numele unui copil nevinovat ce a murit in niste circumstante nefericite si sa invoci ca solutie unica moartea a zeci de mii de animale? Pai, imi pare rau sa va spun dar cei care nu pun pret pe viata a zeci de mii de animale si protesteaza folosind drept paravan moartea tragica a unui copil, nu pot fi oameni capabili de niste sentimente nobile si nu pot fi oameni in adevaratul sens al cuvantului.  Cum poti sa instigi la violenta ? Nu ai invatat ca la agresivitate nu se raspunde cu agresivitate?  Se pare ca nu...Mai rau este ca voi, mamelor, va luati copii cu voi sa protesteze pentru moartea unor animale nu pentru o cauza nobila. Va invatati copii ca e bine sa ucida animalele, ca e bine sa dea jucariile de acasa pe pancarte cu mesaje dure care instiga la violenta. Va intrebati oare daca e bine pentru dezvoltarea lui psihologica, pentru dezvoltarea lui ca om? Eu ma intreb pana unde se va ajunge? Cat ne va mai suporta planeta, cand realizam nenumarate acte de cruzime, atat impotriva animalelor, cat si impotriva mediului inconjurator?
 

De ce sa facem rau cand am putea face atata bine, cand am putea impreuna sa construim un viitor mai bun prin fapte bune nu un viitor patat cu sange?  Prea multe intrebari, prea putine raspunsuri. Am sa continui sa le caut si sa incerc sa imi gasesc pacea in jurul unor oameni care instiga la razboi.

Ce ar trebui sa contina geanta pentru nastere

Orice mamica asteapta cu nerabdarea ziua cea mare, cea in care isi va putea imbratisa copilul. Pentru ca in aceasta zi importanta totul sa decurga normal, fara surprize neasteptate, bagajul pentru maternitate trebuie pregatit din timp, pentru a avea suficienta vreme de (re)verificari si completari ulterioare.

In momentul in care femeia intra in travaliu, intensitatea emotiilor nu ii mai permite sa judece logic nici ea, nici cei din jur, astfel ca s-ar putea sa nu isi aminteasca sa ia anumite lucruri care mai tarziu s-ar putea dovedi utile. Pentru asta se recomanda ca geanta ce o va insoti pe mamica la nastere sa fie pregatita inca din luna a saptea de sarcina, putand suferi unele modificari, in functie de anotimpul in care va avea loc aducerea pe lume a copilului.

Ideal ar fi ca orice viitoare mamica sa aiba un carnetel in care sa alcatuiasca o lista cu lucrurile pe care ea le-ar considera a fi utile in perioada in care va sta impreuna cu copilul la maternitate/spital. Aceste foi ar fi de preferat sa se gaseasca mereu la indemana mamei, ca de fiecare data cand aceasta isi mai aminteste cate ceva, sa aiba posibilitatea de a nota rapid, pana nu uita din cauza invalmaselii de ganduri ce o preocupa.

„Geanta de sarcina” cuprinde 3 mari categorii:

1. Actele necesate in maternitate sau spital:

• C.I / B.I al mamei ( in original si copie )
• Certificat de casatorie – optional ( in original si copie - ii va fi necesar tatalui copilului cand il va inregistra pe cel mic)
• Certificat de nastere ( in original si copie – folosit tot de catre tatal copilului la momentul inregistrarii )
• Carnetul de sanatate al mamei
• Carnetul/caietul de gravida ( optional - se obtine de la medicul de familie)
• Adeverinta de la serviciu
• Dosarul ce cuprinde toate analizele, ecografiile si investigatiile medicale relevante in legatura cu sarcina monitorizata pe parcursul celor 9 luni
• Daca este cazul, a se alatura dosarului de mai sus si o lista a medicamentelor si a tratamentelor administrate mamei pe parcursul sarcinii

2. Bagajul de maternitate pentru mamica:

• Halat calduros
• Lenjerie intima ( Nu uitati de sutienul pentru alaptat!)
• Haine de stat in salon ( + cele de externare )
• Sosete / ciorapi + papuci de interior
• Produse de igiena corporala ( perie si pasta de dinti, sapun, pieptene, antiperspirant etc.)
• Produse de uz personal ( tampoane/absorbante de zi si de noapte, vata care inainte trebuie verificata pentru a nu provoca alergii mamei imediat dupa nastere, servetele intime etc )
• Pompa de muls + crema si dischete pentru pentru sani
• Creme cicatrizante / Uleiuri medicinale care sa asigure o rapidizare in procesul de cicatrizare a vulvei
• Lichide ( pentru hidratarea continua a gravidei ), optional mancare ( + vesela: tacamuri si pahar)
• Obiecte optionale, care difera de la caz la caz, in functie de preferintele gravidei ( carte de rugaciuni, dispozitiv audio de ascultat muzica de relaxare, aparat/camera foto, materiale tiparite informative de ingrijire a noului nascut etc.)
• Telefonul mobil si incarcatorul acestuia
• Portofel cu bani ( mai ales sa fie schimbati, sa aveti la indemana bancnote de 5 si 10 lei )

3. Bagajul pentru maternitate al nou-nascutului:

• Pachet scutece nou-nascuti ( maxim 10/zi)
• Suzeta + recipient de baut cu biberon
• Servetele umede + pudra
• Crema/ulei pentru funduletul copilului
• Prosop strict pentru bebelus
• Obiecte necesare imbaierii copilului (daca acesta actiune va avea loc tot in maternitate – Nu uitati de termometrul pentru apa !)
• Cana + lingurita ( pentru administrarea glucozei sau a laptelui praf )
• Ser fiziologic si comprese sterile (pentru curatarea orificiilor si a zonelor sensibile)
• Unghiera adaptata varstei bebelulului
• para moale pentru aspirarea eventualei mucozitati
• Termometru de corp
• Cosulet / landou pentru externare

A nu se confunda bagajul pentru maternitate/spital cu unul pe care il luam cu noi in vacanta. Daca in concedii putem taia mai multe lucruri de pe lista, acest lucru nu e posibil atunci cand ne pregatim sa aducem pe lume un copil pe care trebuie sa-l primim cum se cuvine, chiar daca ne aflam inca la maternitate/spital. Pentru a nu intra in criza de timp si mai ales pentru a nu scapa din vedere obiectele importante enumerate mai sus, viitoarele mamici sunt sfatuite sa aiba mare grija si atentie atunci cand isi aleg ce lucruri sa transporte cu ele la maternitate/spital, inventariind minutios geanta pentru sarcina.

Despre alte lucruri care pot fi utile la maternitate precum si despre utilitatea unora dintre obiectele de pe aceasta lista puteti discuta cu alte mamici pe forumul 7 pitici.

La munte sau la mare?

Prefer muntele, dar intr-un hotel, nicidecum la cort. La munte am fost, iar la mare cand eram foarte mica. Dar ma cunosc si mie nu imi place deloc aglomeratia. Dar abolut deloc. Vara cred ca oricum e mai placut sa mergi la munte, decat la mare. Fiindca banuiesc ca nu e chiar asa mare caldura la munte, cum e la mare. Am fost la munte cand am terminat liceul, si am vazut cat de mult te poate ajuta aerul curat, aerul de munte. Parca eram intr-o alta lume. Iar peisajul era de vis.

Si la munte poti face plaja, inca te prinde mai repede soarele, la munte decat la mare. Si poti sa gasesti un loc doar al tau, fara sa faci plaja intr-un furnicar. Stiu ca acolo la munte, pana si apa are alt gust. Parca si oamneii sunt altfel, mai caliti, mai fericiti. Nu par asa de obositi si agitati ca si noi.cred ca mi-ar place sa locuiesc la munte si sa respir mereu aerul curat de acolo. Sanate pura! Marea mi se pare frumoasa, doar ca asa cum spuneam nu imi place sa merg in locuri unde sunt foarte multe persoane. Mi se pare ca mereu trebuie sa am grija sa nu dispara ceva, sa fiu cu ochii in patru. Plus ca la cate femei frumoase se dezbraca pe acolo, nu stiu daca m-as simti chiar in largul meu. Si apoi trebuie sa cheltui o gramada de bani. Daca nu vrei sa stai pe patura, trebuie sa platesti pentru un sezlong. Iar noi cum suntem trei persoane, cred ca s-ar cam simti la buzunar.
 

Nu stiu de ce am impresia ca la mare e mai scump decat la munte. Cel putin asa cred eu. Sau asta e impresia pe care o am eu. Am fost si la mare cand eram mica, dar nu imi amintesc nu stiu ce lucruri importante. Nu neg faptul ca mi-ar placea sa merg si acum, dar ori la inceputul sezonului estival, ori la sfarsitul sezonului. Macar stiu ca nu e chiar asa de plina plaja si hotelurile.

Viata personalitatii noastre

Relaxarea si odihna sunt solutii optime pentru o viitoare zi plina de energie. O lenjerie de pat confortabila si de calitate este o solutie optima pentru o relaxare si-o odihna pe masura. Cu totii inchidem ochii gandindu-ne la ce va urma sa facem, cu gandul la copii, la grijile noastre, ….fiecare cu propriile preocupari si cu propriile sensuri de drum.

Sfaturile celor din jur sau articole intregi de pe internet nu ne vor tine de cald, nu ne vor aduce raspunsuri precum orele petrecute in ceasul noptii cand ne este la indemana cugetul, linistea si spiritualitatea. In propria lenjerie de pat, mintea se limpezeste si incepe a cauta solutii sau indrumari. Acest lucru se poate intampla voluntar sau uneori inconstient. Viata personalitatii noastre se desfasoara pe mai multe nivele si are mai multe continuturi. Sigmund Freud spunea: “desigur, sunt pe deplin conştient că – făcând abstracţie de toate incertitudinile implicate în temă – interpretarea unei acţiuni infantile pe baza unei singure analogii nu este suficient motivată”. Astfel ca, lasand la o parte toata filosofia lumii si facand abstractie de incertitudinile implicate, poti face o multitudine de analogii, sa interpretezi si reinterpretezi deruland fiecare moment al zilei sau al unei intamplari, insa lucrurile, incep sa capete sens si sa se simplifice acasa in propria lenjerie de pat.

Nimic nu este mai revelatoare decat odihna noctura. Nu se spune inutil ca noaptea este cel mai bun sfetnic. Viata personalitatii noastre este guvernata si de intuneric precum ne este guvernata de lumina. Carari batatorite avem de parcurs fiecare. Unii inarmati cu mai mult noroc si atitudine, altii cu traista de intrebari, oricum ar fi, in permanenta trebuie sa avem sufletul deschis. Spre noapte adunam faptele de peste zi. Nu trebuie sa ne incarcam cu ele caci sunt desertaciuni. Trebuie sa dam crezare pragmatismului noptii si sa ne lasam ofertati de ea.

Eu sunt

Sunt lumina celor fara de durere in suflet, caci din durere m-am nascut si in pacat o sa-mi sfarsesc destinul. As vrea sa fiu o unda pierduta in oceanul gandurilor demult apuse iar ultima suflare sa atinga malul pieptului tau.

Sunt o picatura de ploaie strivita intre pleoapele tale grele de visuri.

Sunt un gand hoinar, ratacit in parul tau, roua diminetii tarzii incendiate de soare, secunda boaba de nisip cazuta in clepsidra fara de sfarsit.

Sunt firul de iarba peste care treci acum grabit. Sunt frunza pe care o ti ingandurat intre degete.

Sunt raza de soare care iti mangaie privirea, sunt ultima silaba pe care as dori sa o rostesti inainte de a visa si primul tau gand..

Sunt sentimentul renegat, caci vorbele imi sunt prea intense.

Nu sunt regina, sunt copil, sunt un personaj din poveste, sunt un cuvant in plin ecou ce se formeaza intre ruine.

Sunt focul ce se stinge-n piept, cand raul inimii ingheata.

Sunt trupul alb, nu purpuriu, in plina glorie si viata.

Sunt apa, si pamant..sunt toate cele scrise.

Sunt eu, iubita ta din vise!

Cuvinte

De mica mi-a placut sa scriu. Nu conta ce, trebuia sa scriu. De mana, de tipar, pe foaie, carton, carti, ma mir cum de am ocolit peretii. M-am regasit mereu pe mine, stand intr-un colt cu pixul in mana. Si ciudat e, ca nimeni nu-si aduce aminte sa fi luat stiloul de pe tava cu maruntisuri la taiarea motului. Am mai avut un blog, mult timp, dar l-am sters. Iar acum imi pare rau. Erau postari dragute, erau gandurile mele. Ma gandeam intr-o perioada sa scriu si o carte, dar sunt multe detalii de pus la punct si nu prea sunt genul de persoana care sa se apuce de un lucru si sa il si termine. Pacat..

Nu am tinut niciodata un jurnal, am incercat, in zadar. Ma apucam de unul, scriam, desenam, ma plictiseam si il aruncam. Dupa un timp incepeam altul si tot asa. Nu puteam sa scriu in fiecare zi, dar cand ma apucam erau pagini multe. Cuvinte scrise ce nu le puteam rosti. Ca si acum. Cand scriu, cand povestesc ceva, ma eliberez. Mi-ar placea sa scriu scrisori celor dragi, dar nu stiu daca le-ar citi cineva. Sa va spun un secret, acum ceva timp incepusem sa-i scriu scrisori iubitului meu. Obisnuiam sa i le ascund in buzunarele de la geaca sau in mapa de la facultate. Pline de sentimente si emotii.. Pana cand m-am oprit. De ce? Nu mi s-a mai parut emotionant. Imi aduc aminte cand a gasit prima scrisoare. Nu stiu cat de emotionat a fost el, dar eu am plans. Am plans ca un copil de bucurie ca am facut un gest care l-a surprins. Nu se astepta sa ii scriu. Tinand cont ca ne vedem in fiecare zi, era un lucru neobisnuit. O sa incerc sa-l surprind iar cu astfel de lucruri. Asa mentinem flacara vie.

Poate candva o sa ma apuc sa scriu si cartea aia. Intai trebuie sa-i gasesc un titlu. Sau o prefata. Aah, si cand te gandesti ca trebuie sa o dedic cuiva. Oare cui?

Sunt multe ganduri, multe cuvinte. O sa revin...

Dragostea pentru moda

Iubesc cumparaturile. De mica iubeam sa fiu in pas cu moda. Am inceput prin a purta pantofii cu toc din garderoba mamei, apoi am trecut si la alte accesorii vestimentare, margele, cercei, esarfe, saluri. Ma postam apoi in fata oglinzii pentru a-mi admira creatiile, pentru a observa in ce alt  mod imi mai pot infrumuseta tinuta.
 

Ca orice femeie tanara, urmaresc tendintele actuale si sunt la curent cu toate reducerile de la magazinele mele preferate. Chiar si atunci cand eram mica iubeam sa fiu in pas cu moda. Cel mai mult imi placea sa umblu prin garderoba mamei, in special cand nu era acasa. Recent am fost la magazinul meu preferat si aveau tot felul de reduceri care m-au bucurat. Uneori parca retraiesc acel sentiment placut din copilarie, cand imi sclipeau ochii doar uitandu-ma la jucarile expuse pe rafturi. Insa, de data aceasta jucariile mele preferate se gasesc frumos prezentare pe niste manechine. Magazinul de care vorbesc are produse foarte diverse si recunosc ca imi place mult cum au reusit sa creeze in interior, intr-un spatiu destul de restrans, o atmosfera atat de placuta. Cand intru acolo nu-mi mai vine sa plec. Cred ca asta este indiciul unui bun manager care are viziune si o echipa destul de puternica care sa faca din viziunea lui, o realitate. E important sa ai in jurul tau, oameni competenti, creativi si pusi pe fapte mari. Stiu din experienta ca o afacere are multe fatete si trebuie sa fii atenta la toate atunci cand faci planuri.  Dar destul despre prezentarea magazinului. Orice client revine la un magazin pentru trei lucruri. In mod clar m-ai cucerit pentru servirea ireprosabila, pentru produsele dezirabile si nu in ultimul rand, pentru reduceri. De multe ori au de exemplu semne cu "promotii ceasuri" sau "cel mai mic pret la pantaloni" si multe alte produse. In cazul in care cauti carti, magazinul de care vorbesc este pentru tine de asemenea. Se gasesc mereu carti la reducere si oferta e variata. 

Nu stiu cum sunt altii, dar mie imi place sa cumpar lucruri de valoare la preturi de nimic, pana la urma reducerile sunt binevenite pentru oricine.

Noi si.. depersonalizarea

Mereu ma intreb de ce mai devreme sau mai tarziu ori poate doar uneori, trebuie sa renuntam, chiar daca pentru cateva minute, la ceea ce suntem noi in realitate si sa afisam o imagine de care la momentul respectiv este nevoie.

De ce nu putem fi acceptat in permanenta, indiferent de imprejurari, asa cum suntem? Sa fim luati ca atare, pentru ceea ce suntem si ceea ce aratam si ne place fara sa fie nevoie sa ne conformam si sa ne transformam permanent in functie de ceea ce cauta ceilalti? Daca mergem la un interviu important trebuie sa ne imbracam intr-un anumit fel, poate la costum si, ca femeie, pe tocuri desi poate in mod normal nu am purta astfel de haine, desi poate stilul nostru este cu totul altfel. Si totusi trebuie sa ne conformam. Cu totii o facem mai deveme sau mai tarziu, repet, chiar daca doar o data, chiar daca pentru cateva minute. Pentru ca trebuie sa avem o anumita imagine in fata celor care cauta o anumita imagine. Si e ciudat ca desi la o angajare, un proiect, o colaborare suntem pana la urma selectati in raport cu posibilitatile noastre de a ajuta la o desfasurare cat mai buna a proiectului, angajatorul, in multe cazuri, ne elimina pe criterii ce tin de stilul nostru vestimentar in caz ca acesta nu corespunde asteptarilor lor. Si de ce trebuie sa renuntam la ceea ce suntem atunci cand ceilalti ne fac sa ne simtim diferiti prin faptul ca ei totisunt intr-un fel iar noi in altul? Mereu m-am intrebat de ce tebuie, in anumite situatii, sa renuntam sa fim noi doar pentru a fi pe placul celorlalti. Bineinteles ca nu o facem cu totii, cel putin nu constant, dar o facem uneori atunci cand ne dorim, poate, cel mai mult sa fim placuti tocmai pentru ce suntem. Suntem cu totii diferiti, din fericire si ar trebui sa ne bucuram de ceea ce am ales sa fim fara a ne transforma pentru a fi pe placul cuiva. Iar asta tocmai pentru ca a trebui sa fim mandri cu alegerea noastra iar ceilalti sa ne aleaga in preajma tocmai pentu ceea ce suntem, nu pentru a ne supune unui lung proces de depersonalizare. Nu ar trebui sa ne mai rusinam cu cesuntem, cu alegerile nastre, nu ar trebui sa spunem oamenilor ceea ce le palce sa auda pentru a nu ne mai pune intrebari si a ne cere explicatii ori a ne judeca. Ar trebui sa invatam sa traim cu alegerile noastre si sa fim asa cum ne dorim indiferent de ceea ce se cee sa fii intr-un anumit moment sau altul. Din pacate, inclusiv despre cum te imbraci lumea vorbeste, lumea gaseste un subiect de barfa pentru ca porti fusta lunga si nu scurta sau invers, lumea vrea cu tot dinadinsul sa intri in tipar. Dar necesitatile o cer de multe ori. Gandeste-te de doua ori inainte sa te transformi de dragul celorlalti, inainte de a renunta la ceea ce esti pentru ceea ce sunt ceilalti si ce asteapta ei sa fii, inainte sa te depersonalizezi fara scop. Cand cineva are nevoie de tine, are nevoie de ceea ce esti tu . Cine se asteapta sa te transformi nu are nevoie de ceea ce esti, ci de ceea ce ar vrea ei sa fii si mai simplu ar fi sa caute tiparul dorit decat sa te transforme. Imi place sa iau oamenii asa cum sunt si ii plac tocmai pentru ca sunt asa. Cand aleg un om il aleg pentru ceea ce reprezinta el si alegerea lui ma fascineaza; nu caut sa schimb oamenii si nici sa le subestimez posibilitatile pentru ca se imbraca intr-un fel sau asculta un anumit gen muzical. Oamenii nu trebuie judecati niciodata dupa aparente, dupa felul in care arata sau gandesc. Ar trebui intelesi sau in ultima intanta acceptati si ascultati. Adevarata personalitate consta in a reusi sa ramai tu, cand ceilalti vor sa fii ”inca unul”.

Every goodbye makes the next hello closer!!!

Yeah,yeah,yeah!  Nu sunt perfecta,nici nu vreau,nici nu pot! Si cu toate astea, am defecte care-ti plac! Nu sunt nici vreo sperietoare, sau vreo inculta cu care sa-ti fie rusine cand iesi pe strada… asa ca, draga “Ex-ule”…nu sunt fosta ta, ci cel mai bun lucru pe care l-ai pierdut! Yes,sir!  Regrete eterne la cimitir,nu aici,te rog!  L-) Cu fiecare “adio” spus, am primit de 10 ori mai mult si mai bine… in sensul ca de cate ori ma puneai la pamant cu vorbele/faptele… tot de atatea ori ma ridicam, ma scuturam…si renasteam din propria-mi cenusa! Ironia sortii?… Te-ataci! Ironia ironiei sortii?!… ma doare-n 14… ca sa nu dea cu virgula! ) IQ-ul tau,este sub nivelul marii…asa ca odata cu acest grad “ridicat” de inteligenta masculina de care dai dovada, permite-mi sa-ti spun ca pentru mine esti un ZERO barat!  Asa ca nu iti mai etala mandru calitatile de macho…pentru ca s-ar putea sa las din nou bunele manierele in cuier, sa ies si sa-ti spun in 2-3 cuvinte, cam ce te-ar caracteriza! Iar cum tupeul nu imi lipseste, s-ar putea sa o fac in public…doar am inceput sa prind experienta! Anyway… Am ajuns in stadiul acela in care trebuie sa iti multumesc, nu pentru ca mi-ai mancat 4 ani din viata si ficatii pe desupra…ci pentru ca ai reusit,treptat ce-i drept…sa-mi deschizi tot tu ochii… O sa fac rugaciunea saptamana asta… ca tot suntem in post… si o sa ma rog sa te ierte Doamne-Doamne…pentru ca eu nu te iert nici de-a dracu`! As a matter of fact, there`s a storm commin` buddy…and you are so goin` down! I`m single…and I`m proud! 

De reţinut că formele fricii expiră.

Cât de dramatic s-a înşelat Malraux în avântul profetic despre secolul XXI… În ce priveşte experienţa spirituală, curiozitatea se stinge tot mai mult. Din când în când, nişte islamişti trimit vagi bombe, şi ne dăm seama că nefericiţii mai cred încă în ceva; asta se transformă în câteva catedre de studiu şi-n câteva deliruri private. Dar interesul, interesul adevărat, nemijlocit, pentru zona religiosului a debutat destul de prost în secol, şi tendinţa continuă. E probabil, cu norocul nostru, că secolul va rezista. Poate se va trece în al XXII-lea cu un căscat mai lung decât în precedentul. Va rămâne probabil o obsesie incoerentă a absolutului. Dacă e un sentiment care ne defineşte timpul şi experienţa, e tot mai limpede singurătatea.

       O culme a stăpânirii de sine ar fi să intri la o partuză cu privirea neutrală a observatorului. În faţa defilării confuze a cuplurilor, să notezi sec momentele de interes, fără a ceda o clipă imaginarului erotic. Neclintit, rece, ca un critic dramatic. Ca o reptilă.

       Tinerii surâd la filmele lui Hitchcock. Le găsesc naive, copilăreşti şi chiar un pic penibile. Horror-ul, tensiunea dramatică li se par vetuste şi comice, ca într-un film de desene animate: totul incredibil de naiv, aproape stârnindu-ţi mila.

Bucuresti – capitala medicinei

Nu de putine ori ajungi sa ai pe cineva din familie care sa sufere de boli grave. Medicul de familie iti da un bilet de trimitere spre un specialist, iar tu poti sa alegi sa te adresezi unuia din localitatea in care te afli sau din alte locuri din tara. Medicii din multe spitale din Romania sunt buni specialisti, unii dintre ei beneficiaza si de aparatura moderna care sa ii ajute in diagnosticarea corecta a pacientilor sau sa rezolve cazuri grave.

In cele mai multe spitale din Bucuresti sunt si medici specialisti si aparatura necesara, motiv pentru care multi bolnavi isi indreapta atentia spre acele locuri din dorinta de a redobandi sanatatea pierduta sau ameliorarea unei boli de care sufera. Se intampla adesea cazuri in care persoanele bolnave trebuie insotite in calatorie de catre membri ai familiei sanatosi, ce pot sa rezolve o serie de probleme cum ar fi: deplasarea pana la respectiva unitate spitaliceasca, formalitatile de internare si altele.

Este imperios necesar ca in cazul in care va deplasati la Bucuresti sa cunoasteti prognoza meteo pe 10 zile pentru a alege hainele potrivite, mijlocul de transport potrivit. Indiferent de anotimp este bine sa fii informat asupra capriciilor vremii: vara te confrunti cu canicula, iarna cu nametii. Bine ca nu avem doar doua anotimpuri pe an, si acelea cu temperaturi in contrast puternic! Este posibil sa fie necesar sa ramaneti in Bucuresti cateva zile pentru a fi la curent cu evolutia persoanei care a fost internata intr-un spital sau altul. Dumneavoastra nu sunteti pacienti, deci aveti timpul necesar sa va deplasati intr-o parte asau alta, sa vizitati unele obiective turistice sau pur si simplu sa va plimbati. Si in aceste conditii este bine sa stiti cum va fi vremea in Bucuresti.

Este foarte neplacut sa fii surprins de ploi torentiale, dar tu sa ai umbrela…acasa. Este la fel de neplacut sa ai haine groase, deoarece asa era vremea cand te-ai pornit de acasa, din alta zona a tarii, si in cateva zile sa constati ca este cald, iar tu nu ai cu ce sa te imbraci potrivit temperaturii de afara. Iata ca persoana cu care ati venit a primit ingrijirile necesare si trebuie sa va reintoarceti acasa in cateva zile. Si in aceste cazuri este bine sa stiti care va fi prognoza meteo pe zece zile, sa stiti ce pregatiri sa faceti pentru intoarcerea acasa. Viata cotidiana este destul de stresanta, fiecare dintre noi este solicitat destul de mult: la serviciu, in familie, in relatiile cu ceilalti membri ai comunitatii din care facem parte. In orasele mari viata este mult mai stresanta, iar Bucurestiul este in fruntea listei. Macar din cauza vremii sa fiti mai linistiti cunoscand cum va fi vremea in Bucuresti.

Scurt compendiu...

Raportul cu sinuciderea, scurt compendiu.  
       Hegesias – pentru – deoarece fericirea nu e posibilă, moartea e preferabilă vieţii (cu excepţia înţeleptului, pentru care, aflat la egală distanţă de lucruri, lucrul e indiferent).
       Herodot – pentru – ‘Fericirea este un lucru absolut imposibil, căci corpul este copleşit de numeroase suferinţe, iar sufletul este de asemenea tulburat participând la ele, şi în sfârşit Fortuna ne împiedică să realizăm bună parte dintre speranţele noastre, aşa încât din aceste raţiuni fericirea nu are existenţă reală.’
       (Cuvintele l-au costat interzicea cărţilor, a şcolii, şi exilul.)
       Platon – pentru – (în Phaidon): e preferabil să fii viu decât mort, viaţa e povara zeilor dată oamenilor. Totuşi, sunt situaţii în care pentru unii oameni e preferabil să fie morţi. Filozoful acceptă cu uşurinţă moartea. Pentru asta, trebuie însă să aştepte un semn de la zei.
       Nietzsche – pentru -  (Jenseits…): ‘Gândul sinuciderii este o consolare puternică: el ne ajută să trecem de nenumărate nopţi grele’.
       În Menschliches…: ‘Există un drept în virtutea căruia îi putem ridica viaţa unui om, dar nici unul care ne permite să-i ridicăm moartea: aceasta este cruzime pur şi simplu’. Şi: ‘de ce faptul de a-ţi aştepta lenta decrepitudine până la descompunere ar fi mai glorios, pentru un om îmbătrânit care simte cum i se sting forţele, decât a-ţi fixa tu însuţi un termen în deplină conştienţă? Sinuciderea e în acest caz un act care survine absolut natural şi care, fiind o victorie a raţiunii, ar trebui onest vorbind să impună respect: şi el se impunea, într-adevăr, în acele timpuri când figurile cele mai importante ale filozofiei greceşti şi patrioţii romani cei mai curajoşi mureau de obicei prin suicid. Mult mai puţin demnă de respect e, dimpotrivă, această manie de a te supraveghea zi de zi, cu ajutorul medicilor pe care îi consulţi anxios, şi cu regimuri cum nu se poate mai penibile, fără forţa de a te apropia cu adevărat de termenul autentic al vieţii. – Religiile sunt bogate în expediente pentru a evita necesitatea sinuciderii: în acest fel se insinuează flatant cei care sunt îndrăgostiţi de viaţă’.
       Albert Caraco – pentru -  (Bréviaire du chaos): ‘Aparţinem morţii aşa cum săgeata aparţine ţintei sale, şi nu ratăm niciodată, moartea e singura noastră certitudine şi ştim dintotdeauna că vom muri, indiferent când şi indiferent unde, în indiferent ce mod. (…) viaţă şi moarte sunt legate, cei care pretind altceva cer imposibilul şi nu vor obţine decât abur drept recompensă’.
       J.S. Mill: împotrivă, cu amendamentul că sinuciderea nu trebuie împiedicată: Dacă vedem pe cineva care vrea să traverseze un pod şubred, trebuie să-l prevenim, dar nu-l putem împiedica să treacă de partea cealaltă, căci numai el ştie cât valorează viaţa lui în comparaţie cu pericolul de a traversa podul. E în final dreptul şi hotărârea lui.
       Kant: împotrivă, pentru imperativul categoric.
       Rousseau – împotrivă, condiţional – (Contractul social): orice om are ‘dreptul de a-şi risca viaţa pentru a o păstra’.
       Hobes, Locke: împotrivă
       Hume: pentru, condiţional, motivaţie raţională.
       Schopenhauer – pentru, condiţional – (Lumea…): sinuciderea e un drept şi ea nu este nici laşă, nici imorală, cum ni se spune. E totuşi preferabilă viaţa când condiţiile o fac suportabilă.
       Thomas Szasz – pentru – sinuciderea e primul drept, fundamental între toate.
       Camus – pentru, condiţional – fraza ştiută, plus: ‘Omul absurd nu se va sinucide; el vrea să trăiască, renunţând la orice cerititudine, fără viitor, fără speranţă, fără iluzii… şi fără a se resemna. (…) El experimentează ‘divina iresponsabilitate a omului condamnat’.
       Cioran – pentru – (De l’inconvenient …): sinuciderea e posibilă şi chiar de dorit. Dar gândul sinuciderii e o soluţie morală de supravieţuire, fiindcă păstrarea ei mereu în minte ca soluţie posibilă e un lucru care face viaţa suportabilă: ‘…ideea sinuciderii e cea care-ţi face viaţa agreabilă, făcându-ne să înţelegem că sinuciderea rămâne o soluţie ultimă în cazul în care viaţa noastră ar fi total inacceptabilă’.
       Sartre – pentru – moartea voluntară e cea dintâi dovadă a libertăţii.

Dar nu mai sunt aici.

Am întâlnit mulţi oameni deposedaţi de substanţa libidinală a fiinţei lor: fără empatie sau furie, fără o atenţie specială la lume, la zgomotul fenomenelor, fiinţe aproape vegetative, resemnate, profund lipsite de dorinţa de a trăi. Nu i-am întâlnit în spitale sau aziluri de bătrâni, nici în locuri de agreabilă perdiţie curentă. Ci mai degrabă peste tot. În viaţă, au ceea ce se cheamă o funcţionare normală; unii pretind, chiar un oarecare randament. Dar nu sunt aici. Au abandonat, undeva pe drum, un anumit elan curent în faţa vieţii. Dorinţa de a merge sau a o lua înainte a scăzut şi i-a părăsit apoi, mai mult sau mai puţin brusc. Seamănă cu oricare dintre noi, sunt foarte contemporani. Surâd, spun o stupiditate, proiectează vacanţa din vară, cumpănesc achiziţia unui obiect de mobilier. Dar nu mai sunt aici.

Despre antigel

Antigelul este foarte important in vremea rece pentru prevenirea deteriorarii vehiculelor ca urmare a inghetarii apei.
Un antigel previne ca apa din radiatorul masinii sa nu inghete si sa nu distruga unele parti ale masinii dumneavoastra.
Stii ca un antigel este vital la fel ca un lichid de racire pentru radiator?
Lichidului de racire al radiatorului este necesar in dotarea oricarei masini cat timpul este cald. Acesta previne deteriorarea sistemului masinii din cauza supraincalzirii. La polul opus este antigelul care va va salva masina cand afara este frig.
In tarile reci, in cazul in care temperaturile scad considerabil si ating praguri critice negative antigeul este cel mai important pentru ca masina sa poata merge fara a se strica.
Este necesar in perioadele cu vreme rece de aceasta substanta, cu scopul de a preveni fluidele importante din vehicule sa se evaporare sau sa inghete. Antigelul nu se evapora la fel de repede ca apa. De asemenea, are proprietati lubrifiante, care sunt foarte utile functionarii masinii fara probleme.
 Partile vitale ale masinii dumneavoastra trebuiesc intodeauna sa fie protejate de intemperii. Vremea rece este intotdeauna brutala si prin urmare, masina are nevoie de ingrijire speciala pentru a nu se deteriora. tratamentul special este valabil si in privinta caroseriei si a cauciucurilor deoarece este afectata in intregime daca nu o veti proteja corespunzator.
Scopul cel mai important al antigelului este de a mentine in functiune vehiculul dumneavoastra chiar daca afara este frig.
Acest lichid verde, pretios, care este ecologic va ajuta la pastrarea caldurii motorului, oricat scad temeperaturile. Este un lucru destul de util pentru sistemul masinii, dar multi oameni nu inteleg acest lucru si nu sunt constienti de scopul pe care antigelul il are asadar il ignora.
Datorita lipsei de informatii in privinta importantei antigelului, daca masina se opreste sau nu porneste majoriatea dau vina pe problemele mecanice. Uneori, ei cred ca ar putea fi din cauza scurgerilor radiatorului, esecuri de baza la incalzire, etc. si apeleaza la mecanici, cheltuiesc bani nejustificat pe cand problema este lipsa antigelului din radiator.
Antigelul este lichidul cel mai important din sistemul masinii. Aceasta are nevoie ca lichidul sa inceapa sau circule instantaneu pentru a mentine calda masina si a preveni inghetarea  lichidului din radiator si  a furtunelor conexe. Pastrarea antigelului  la un nivel corespunzator este vitala in orice moment al anului in special la temperaturi extreme dar nu numai deoarece acesta isi pastreaza proprietatile ce ajuta la o functionare buna a masinii si in restul anotimpurilor.
Daca sunteti in cautarea unui antigel pentru autoturismul dumneavoastra il veti gasi in magazinele speciale cu produse auto dar si in majoritatea magazinelor ce comercializeaza produse curatenie si intretinere.
Va puteti duce personal sa il achizitionati sau puteti mult mai simplu sa il comandati de la un magazin online de pe net, acesta urmand sa  il livreze la domiciliu dumneavoastra fara sa fiti nevoiti sa faceti vre-un efort sau drum.
Nu incercati sa ignorati lipsa antigelului din masina pentru ca in scurt timp s-ar putea sa va vedeti in situatia de a cheltui mult mai mult cu reparatii diverse.

E criza, ai grija

Mi-am promis ca nu o sa vorbesc/scriu despre acest subiect, ca deja suntem arhi-saturati de el, insa pur si simplu a ajuns sa ma streseze atat de tare, incat nu m-am putut abtine… Criza!

Ce ma streseaza cel mai tare e ca sunt in anul 3 la facultate, si ca orice student in an terminal incep sa visez la anumite joburi, anumite activitati, care evident ca sunt afectate foarte tare de aceasta criza. Sa nu mai zic ca in fiecare zi aud la tv sau citesc in presa ca se fac nu stiu cate disponibilizari, in special in domeniul in care vreau eu sa lucrez, si in cazul in care nu se fac, pur si simplu promit sa nu mai faca noi angajari anul acesta. Super, nu?! Adica este tot ce mi-am putut dori vreodata.

Normal ca exista mereu scuza “masterului” , care te ajuta sa mai “profiti” putin de ajutorul venit de la parinti, sau internship-uri care iti dau falsa iluzie ca intr-adevar faci ceva pentru cariera, dar pana la urma, iti dai seama ca vrei un simplu job… si criza asta imi cam sta in cale! Pff..ce viata nedreapta. Acuma serios.. nu putea sa inceapa criza mai tarziu? Sa termin si eu facultatea, sa imi gasesc un job super misto in cea mai tare agentie de publicitate din Bucuresti si in momentul in care ajungeam director de creatie, putea sa vina si criza lu’ papa, pentru ca ar fi fost ok. Efectiv mi s-au dus aproape toate planurile pe apa sambetei, ma rog, pentru moment. Poate ca se stabilizeaza totusi, cumva, printr-o minune … lucrurile pana in septembrie, cand voi fi in cautari. Nu strica niciodata sa visezi, nu?

Parca era un plan anti-criza?! Se tot discuta de vreo 3 saptamani despre asta. Si de fiecare data auzi “au avut loc discutii formale”. Ia terminati sa va mai intalniti la restaurante si la o “ciocneala” de sampanie, si poate pe langa discutiile formale, o sa luati chiar niste decizii o.O .

Cat de rentabila e o companie de tractari auto?

In lipsa unui buget relativ mare, care sa permita supravietuirea financiara a unei firme pentru cateva luni, perioada de inceput a unei afaceri are o importanta cruciala pentru dezvoltarea companiei in perioada imediat-urmatoare.

Deseori se spune ca in materie de business, omul sfinteste locul, lucru perfect valabil, insa nu si intotdeauna aplicabil. Sunt unele segmente totusi, cum ar fi cel de tractari auto de exemplu, in care oricat de profesioniste ar fi firmele care activeaza in respectivele domenii, e aproape imposibil ca la sfarsit de luna profitul sa fie unul consistent.

Daca in orasele mari precum Bucuresti, Cluj, Timisoara sau Oradea, exista cel putin cate 10-15 firme specializate in asistenta rutiera de orice tip, in orasele micute ca Piatra Neamt sau Caracal, rareori numarul lor depaseste 3 unitati. Chiar si asa, pentru ca ele sa asigure un venit cat de cat consistent administratorilor – care sa poata la randu-le, sa plateasca angajatii si toate celelalte taxe- trebuie ca numarul solicitarilor sa fie minim una pe zi.

Presupunand ca pretul mediu pentru o cursa locala este de 100-150 de lei si ca cel mediu pentru o cursa extra-urbana ajunge la 400 de lei, un simplu calcul matematic arata ca in conditiile unei comenzi zi, incasarile sunt de minim 3000 de lei pe luna si de maxim 12000 de lei. La prima vedere, cifrele arata binisor; nu se poate vorbi in schimb, de o suma medie lunara, intrucat incasarile sunt influentate drastic de o serie de factori precum:

• pretul combustibilului;
• taxele si impozitele datorate statului;
• cheltuieli cu angajatii si cu contabilii;
• cuantumul amenzilor incasate intr-o luna anume;
  

Ca fapt divers, dupa achitarea tuturor taxelor si impozitelor(fara ca acest calcul sa includa si plata salariilor angajatilor), o afacere ramane in medie cu 50-60% din incasarile totale. Urmeaza apoi salariile angajatilor – sunt deductibile – precum si alte cheltuieli care mai pot aparea pe parcurs.

Tinand cont si ca investitia initiala e destul de mare si luand in considerare cele de mai sus, o firma de tractari auto trebuie sa aiba foarte mare noroc inca din primele zile de functionare pentru a putea supravietui pe piata. Altfel, in lipsa unor solicitari zilnice, oferirea unor servicii de tractari auto ieftine nu renteaza nici macar ca afacere familiala. Pur si simplu e prea multa munca la mijloc si prea putini bani de incasat.

Pleaca in vacanta cu un telefon ieftin si bun

Atunci când pleci în vacanță tinzi să fi mai relaxat, mai împăștiat, deci nu-ți lua cu tine telefonul tău scump și priceput la toate. Optează pentru un telefon care să îți satisfacă dorința de a comunica cu prietenii pe care i-ai lăsat acasă. Nu vrei să pierzi telefoane mobile scumpe și care o să-și lase gaură în buget. Una dintre cele mai bune opțiuni pentru un astfel de telefon este  Nokia 300.
Acesta face parte din categoria de telefoane ieftine pe care chiar dacă le pierzi nu simți o gaură așa de mare în buget.
Telefonul dispune de multe funcționalități de care te poți bucura atunci când ești relaxat pe plajă, de exemplu.

Una dintre facilitățile acestui telefon este faptul că poți să îl umpli cu melodiile tale preferate sau să asculți la radioul pe care îl are încorporat. Telefonul Nokia 300 acceptă cartele de memorie cu dimensiunea de până la 32 GB, astfel că poți adăuga oricât de multă muzică dorești.
În cazul în care ai uitat aparatul de fotografiat în camera de hotel, telefonul Nokia 300 te poate salva și astfel nu vei pierde momente incredibile din vacanța ta. Dispozitivul are încorporată o cameră foto de 5 Mp și vei face cu el poze excelente.

Ca preț, telefonul se poate găsi pe piața liberă în jurul valorii de 430 lei și este comparabil cu un alt telefon de la Nokia și anume C3, numai că acesta dispune și de tastaură QWERTY.

Turcoaz

Salvari turcoaz brodati cu fir de aur, coloane serpuitoare si lucioase-turcoaz, pardoseli in sah, alb cu turcoaz, inelul sultanului cu turcoaze si rubine, fistic, ciubuc, halva, rahat, opium fumat in pipe de turcoaz, stafide, rodii, fructul pasiunii, sabii incovoiate cu minerele incrustate cu turcoaze, covoare persane cu franjuri turcoaz, o mie si una de margele din turcoaz insirate pe un fir. Turcul isi intinsese carpetele in fata pravaliei si tragea pisicher din narghilea privind atent la cei citiva gura-casca adunati sa-i admire marfa. Din pacate, se dusese vremea cind Rapirile din Serai se vindeau ca piinea calda. Ce vremuri! Veneau marinarii glont la pravalia lui si luau cite puteau duce. Cica scoteau o gramada de bani pe ele la ei acasa. Apoi a urmat moda animalelor. Pisicute, camile, lei fiorosi, dalmatieni, pui de-o zi, iguane si alte aratari faceau deliciul clientilor. S-au fumat si astea. Pina cu citeva luni in urma reusise sa mai invioreze afacerea cu reproduceri dupa Dali. Asa grosolane cum erau, atrageau precum mierea mustele amatori de kitsch de pretutindeni. Mai ales aia cu ceasurile curgatoare mergea ca focul. Ar fi mers, poate si acum, dar la tesatoria care i le furniza avusese loc o reorganizare a activitatii si incepusera sa produca scrumiere si ibrice din arama smaltuita. Cine naiba sa cumpere asa ceva? Musterii lui, in nici un caz. Asa ca ramasese doar cu citeva carpete vechi, vreo duzina, pe care nu se mai inghesuia nimeni sa le cumpere. Clientii lui traditionali plecasera dezamagiti catre alte pravalii dupa ce ii dadusera o vreme tircoale, doar-doar or gasi marfa de calitate. Dar marfa, ioc. Negustorul isi dadea seama ca afacerea lui era pe butuci, dar mai avea o carpeta pe care tinea mortis s-o vinda. Se deosebea de toate celelalte, si poate din aceasta cauza n-o luase nimeni. Ca desen, nu era cine stie ce iesita din comun. O cadina cu inel in buric, canafi pe solduri si val pe fata se unduia provocator in fata unui pasa mustacios, tacticos, imbracat cu caftan, asezat pe divan. O scena banala, care se gasea pe alte citeva mii de carpete. Culorile erau insa deosebite. Sau, mai bine zis, era o singura culoare si doar citeva nuante foarte apropiate, atit cit sa se poata distinge desenul. Totul era turcoaz, o culoare aproape neverosimila pentru o carpeta. Turcul chiar se gindise odata cum s-ar putea asorta cu zugraveala unei camere si nu gasise nici un raspuns satisfacator. Dar mai mirat era ca totusi nimeni nu intrebase niciodata nimic despre ea, nici macar cit costa. Statea atirnata in spatele lui, parca de-o eternitate. Cind veni ora inchiderii, cadina investmintata in turcoaz inchise usa pravaliei si il intreba sfios: mai vrei putin ceai? Iar el isi mingiie mustata cu inelul cu turcoaze si mormai asa, mai mult pentru el: aferim.

Epilare definitiva

Epilarea cu laser pe bună dreptate, a fost adus în atenţia celor care il utlizeaza cu avantajele sale incontestabile cu privire la tehnicile uzuale: o mai mare fiabilitate şi apariţia mai mic de efecte secundare. Foliculii cu perişori sunt găsite sub stratul de bază al epidermei, uneori, la o adâncime de până la 7 mm, astfel încât caracteristicile fundamentale ale fiecărei cu laser îndepărtarea părului ar trebui să fie transparenţa a pielii şi afinitate selectivă cu componente de păr, în special melanina. De asemenea, fiziologia a parului nu a fost încă complet înţeleasă ca urmare a duratei de timp necesară pentru aceste studii.

Cu toate acestea, după eliminarea permanenta a firului de par prin epilare definitiva, care sunt de preferat pe termen lung: într-adevăr, este încă posibil ca sub influenţa a diferiţi factori (inclusiv hormonale), pilote adiacente la firele de par distruse, începe să devină mai gros şi mai întunecat. Noi considerăm că, prin urmare, îndepărtarea părului este definitivă, dar că rezultatul este lungimea par destul de lung: acesta poate fi întotdeauna o renaştere de păr negru în zona de ceruite.

Epilare definitiva cu laser îndepărtarea părului este o îndepărtare a părului uşor, rapid şi eficient pe care le considera inutile, fără a afecta pielea si porii. Rezultatul de cercetare efectuat la Harvard Medical School şi de piele şi de Institutul de Cercetare a Cancerului din New York din 1996, echipament tehnologic permite astazi rezultatele tratamente sigure si permanente

Practic, toate părţile corpului nostru pot beneficia de îndepărtarea părului prin epilare definitiva, exceptand sprancenele. Deşi corpul este acoperit aproape 15 milioane fire de par, tratamentul cu laser este mult mai eficient, cu părul negru şi maro. Firele de păr albe sunt neatinsă de raza laser. O atenţie deosebită va fi acordată persoanelor cu părul blond sau rosu, unele dintre aceste persoane va sfătui să opteze pentru o altă tehnică de depilare (electroliza), tratamentul cu laser face decât să întârzie regrowth de păr, în cazuri foarte palide.

Argintiu

Asa cum argintul trebuie curatat de oxid pentru a-i vedea adevarata culoare argintie, asa si cu celelalte lucruri care ne inconjoara si care ar putea fi
argintii. Zapada, zice-se, ar fi argintie, desi se vede de la o posta ca e alba, alba ca zapada. Sa fie oare argintiul o simpla metafora? Ca nici luna, la o
privire mai atenta, nu prea pare argintie, asa cum au cintat-o unii. Sau sa fie o stare de spirit, mai degraba decit o culoare. Oricit ai amesteca in mod
savant culori atent selectionate, nu vei obtine stralucirea argintie, decit adaugind un strop de inspiratie, putin praf de stele si o lingura de cer dospit.
E alchimie? E poezie? Nimeni nu stie. Dar ce minunatie...
Statea cu nasul lipit de geam si ochii lipiti de stelutele argintii-fosforescente de pe pe tavanul dormitorului de la etajul sapte din blocul de vizavi. Se
intreba, oarecum retoric, cine sta acolo. Tot o printesa in asteptarea lui Fat-Frumos calare pe un cal alb sau, ma rog, pe vreo doua-trei sute de cai putere?
Habar n-avea cine ar putea locui in acel apartament, dar si ea isi dorise atit de mult stelutele acelea. Numai ca cineva ii daduse peste mina spunindu-i ca
nu mai e copchil sa se bucure la asemenea flecustete. Dar pentru ea ar fi fost mai mult decit o copilarie. Ar fi simtit stelele si luna, vai ce luna frumoasa
si subtire era!, mai aproape. Si ar fi putut sa le povesteasca despre printul ei, iar ele ar fi putut macar sa-i aline dorul, daca nu s-o lumineze. A inchis
ochii si dintr-o data s-a trezit intr-o sala de bal, cu coloane inalte din marmura rosie si podea de granit incrustata cu smaralde. Dar ce iti luau cu
adevarat ochii erau perdelele, niste minunatii facute din pene de lebada si paun cusute cu fir de argint. Ea inainta sovaielnic, ferindu-se parca sa calce pe
sclipirile verzui. In jurul ei, perechile valsau ametitor, descriind traiectorii care de care mai indraznete. Doamnele erau imbracate in rochii lungi de bal
si purtau cu eleganta masti negre, suple. Domnii etalau fracuri impecabile, camasi albe cu jabou si papioane viu colorate. Mastile lor, tot negre, dar
patratoase. A ratacit asa o vreme, lasindu-se mingiiata de fosnetul crinolinelor si de aroma de colonie fina. Nici n-a simtit cind el s-a apropiat de ea, de
undeva din lateral. Nu l-a vazut, desi toate capetele erau deja intoarse spre el. Se deosebea de toti ceilalti. Papionul si masca ii erau argintii si
scaparau vioi razele de lumina trimise generos de candelabrele din cristal mov. Toate curtezanele ar fi dorit sa-l opreasca pret de macar citeva clipe, sa se
bucure ca de un trofeu de atentia lui, dar el se indrepta cu pasi hotariti spre mijlocul salii, unde ea ramasese parca impietrita. A facut o reverenta si a
invitat-o la dans. Ea a acceptat cu respiratia taiata, si valsul a inceput. Ii privea fix ochii, sau mai bine zis ii ghicea in spatele mastii sclipitoare,
timpul parca incremenise in loc, sala se invirtea in ritm ametitor, orchestra parca innebunise, iar el ii vorbea despre calatorii la capatul lumii, diamante
si cai pursinge. Ea nu auzea nimic, dar ii sorbea cuvintele, le punea intr-un mojar si le slefuia dindu-le forma viselor ei de-o viata. Cind muzica s-a oprit
i-a spus pe un ton firesc sa-si scoata masca. Iar el, zimbind, a intrebat-o: care masca? De-abia atunci i-a vazut, in sfirsit, ochii fosforescenti in forma
de stele si gura arcuita ca o luna noua. Noaptea nu mai era neagra, nici albastra, ci argintie.

Auriu

Galben-aurie clatita parfumata, ah ce nebunie s-o bagi in gura toata. Placinta cu mere, unsa cu miere aurie, pe saua unui cal alb. Cartofi rumeniti la
cuptor, in abur de sofran si sclipici de sare de mare, pina prind o crusta aurie. Rata inabusita in vin auriu, dintr-o podgorie udata de Dumnezeu, care
inoata intr-o mare de varza calita, la foc mic dar saltaret, pina capata culoarea aurului topit si invechit pe inelarul unei contese. Costite de miel cu
rozmarin, tavalite intr-un pilaf auriu, asezonat cu ghimbir si piper verde. Icre aurii de pastrav, cu masline murate si capere capiate. Pui la cuptor,
dezmierdat cu mirodenii si incins in baie de usturoi pina cind pielea sta sa-i pocneasca si devine aurie. Salata de andive zvelte domolite cu maioneza aurie.
Orez cu lapte, innobilat cu coaja de lamii si portocale si peste care ninge un valatuc de scortisoara. Ce poate fi mai auriu?
Peste oras plutea greu un abur mahmur, ca o rasuflare de usurare dupa un ger stingher. O raza de soare, o anume raza de soare, ocolise doi plopi, facuse cu
ochiul unui catel schiop, mingiiase strada, tulburase frunzele dezmortite care zaceau in zapada uda si neputincioasa, se prelinsese pe un burlan hodorogit si
acum se insinua zvelta pe fereastra larg deschisa. A ezitat pret de citeva clipe, cit a dat ochii roata prin incapere si-apoi s-a napustit tandru spre
medalionul de la gitul fetei. Mica inimioara din metal pretios a primit raza cu drag si a rasfrint-o mai departe, in suvitele aurii, care cadeau rebele,
tulburate doar din cind in cind de vintul care adia in sufletul fetei. Obosita, asa ca dupa o calatorie de citeva mii de ani, raza poposi fericita intre
firele de mohair rosu, un rosu ireal, ale bluzitei cu guler rasfrint si fara mineci. Fata scria, sau mai bine zis vroia sa scrie, o poveste draguta despre o
motocicleta. Inspiratia insa se lasa asteptata, sau poate era doar amortita de o stare calduta de bine. Privea pe sub genele lungi stropii de apa care cadeau
nauciti pe pervaz din turturii de pe acoperis si se juca distrata cu un betisor parfumat care ardea mocnit si raspindea in jur o aroma aurie si densa de
miere. Raza jucausa i-a smuls la inceput doar un zimbet ingaduitor si oarecum recunoscator, dar privind-o cum pleaca, dupa cele citeva clipe de odihna, isi
dori dintr-o data s-o urmeze in calatoria ei fara de sfirsit. Puiul se invirtea alene in rotisor. Din cind in cind mai casca, se mai intindea, gemea, scotea
tot felul de zgomote apetisante. O mina tandra il unsese cu tot felul de mirodenii si uleiuri aromate, si-apoi il pusese la bronzat pina va fi capatat crusta
aia aurie, crocanta, care face deliciul gurmanzilor. Focul nu era prea iute, dar ca sa nu sufere prea tare de caldura era stropit din cind in cind cu mujdei
proaspat si racoritor. Cind ea considera ca s-a bronzat suficient, il scoase din rotisor, il inveli cu un halat de staniol si il culca pe un asternut de
cartofi copti in unt si presarati cu marar proaspat. Fata aseza cu grija puiul in portbagajul motocicletei, isi puse capisonul din piele neagra cu stema
aurie si ochelarii de soare, ambala motorul care tusea gutural si porni pe urma razei jucause. In urma ei ramasese o fereastra deschisa si un miros auriu de
miere, usturoi, pui fript si dor de viata. Iar in fata, o raza buclucasa care o ducea catre nu se stie unde, spre un gurmand ipotetic si auriu.

Curcubeul

Visa ca viseaza. Apoi visã ca se trezeste. In fine, se trezi din vis. Deschise ochii si privirea ii cazu pe raftul cu personalitati multiple. Incepea o noua
zi, sub o noua identitate. Televizorul biziia agasant. Pe generic, culorile se succedau in ritm ametitor. Ca un Bolero transpus in cheie magica. Galben ca
ceara cind se lasa seara. Verde ca o frunza de menta, dementa, dementa. Roz ca dantela. Albastru ca parfumul de pomplemousse, stors picatura cu picatura
dintr-un roi de licurici care noaptea joaca leapsa pe coloratelea deasupra unei plantatii de orhidee. Purpuriu ca privirea lui Freddy Mercury. Portocaliu ca
vinul de Porto, obosit intr-un pahar de chihlimbar. Indigo precum cerul vazut printr-un ciob afumat de inima sparta in bucati pe caldarimul vietii. Violet ca
aurora boreala, pentru cine are ochi sa o vada si miini sa o atinga acolo unde ea incepe sa se termine. Maro, culoarea castanelor coapte, cu gust de noapte
si miros de soapte. Turcoaz, ca salvarii cadinei. Argintiu, un strop de inspiratie, putin praf de stele si o lingura de cer dospit. Auriu, ca o raza
buclucasa, rasfrinta cu drag de suvitele balaie si rebele.
Mergea incet, mai degraba aluneca, pe parchetul de stejar fardat cu un bait inchis la culoare. Ajunse linga patul cu baldachin, o saruta usor pe frunte, iar
cind ea deschise ochii ii puse in poala tava din rachita pe care erau asezate cu grija ceasca de cafea, doua tablete de ciocolata cu lapte si un bol din lemn
plin cu castane coapte, aburinde. Ea inspira cu nesat parfumul si se trezi de-a binelea. Privi spre fereastra, dar geamul inghetat nu lasa sa se vada mai
nimic. Era o iarna maro, ciudat de prietenoasa.. Sorbi cafeaua cu inghitituri mici, in timp ce el se juca cu degetele prin parul ei castaniu inchis. In
copilarie avusese parul de culoarea griului turbat de canicula din august. Se vopsise ca sa uite. Sa uite o copilarie galbena, marcata de acreala de lamiie a
mamei si de umorile purulente ale tatalui. Sa uite prima ei iubire, galbena, palida. Acum isi gasise jumatatea. Se cunoscusera intr-un mod oarecum straniu,
intr-un bar sordid, unde el isi ineca amarul in bautura si isi intruchipa din spuma berii o afrodita de uz personal. Pe care o invatase sa-i dea cei mai
delicati si senzuali pupici din lume. Se impotmolise insa tocmai la pupicul verde, un fel de pupic absolut. Asa ca revenise cu picioarele pe pamint si o
descoperise pe ea, stinghera intr-un colt, uda de ploaie si speriata. Dar privirea ei era vie. Asa, rosu la fata cum era, s-a ridicat de la locul lui, s-a
dus intins spre ea, a luat-o in brate si a patruns-o prin fiecare por. Pina cind sufletele lor au devenit portocalii. Prima lor noapte de dragoste fusese
roz. Precum dantela desuurilor ei, la fel ca unghiile false pe care si le pusese intr-un gang de pe Calea Victoriei, la fel ca tobele lui Ringo Starr din
Lucy in the Sky with Diamonds. O alchimie nebanuita topise intr-un creuzet teama, speranta, indoiala, visele si apoi distilase cea mai ametitoare iubire. S-
au iubit nebuneste pina cind totul s-a transformat intr-un foc de artificii dintr-un film mut. Vedeau amindoi doar stele roz. Dupa ce si-au tras sufletul,
s-au asezat pe canapeaua din plus visiniu si, in timp ce posteau o tigara, el a intrebat-o, absent: Auzi, dar de ce toate prosoapele tale sint visinii? Iar
ea i-a raspuns, parca din alta lume: dar tu de ce nu-ti dai jos ochelarii astia cu lentile purpurii?
In timp ce ei isi visau color iubirea, artistul statea la prova corabiei care plutea in deriva, intr-o calatorie fara inceput si fara sfirsit, dar cu un tel
precis. Vroia sa surprinda esenta marii in lucrarea sa de capatii. Unica si irepetabila. Muzele dansau in jurul sau, incercind sa-i ofere cupa cu ambrozia
cunoasterii, dar el refuza cu obstinatie. Devenise imun la orice cintec de sirena si, cu fiecare val pe care corabia il urca sau il cobora, isi retraia
viata, pe repede inainte. Isi amintise de povestile mov pe care le pictase pentru o zeita, si zarea deveni violet. Cind filmul se opri la momentul cind
incercase sa renunte, cerul deveni brusc indigo, la fel ca sufletele celor din jurul sau. Toate erau la fel. Putin schioape, dar frumoase in felul lor. Isi
turna un strop de calvados in cana albastra smaltuita si il lasa sa se prelinga alene. Vedea acum sala aceea de bal, cu coloane inalte si pardoseala din
mozaic, locul unde isi intilnise iubirea argintie, prima si ultima femeie care putuse sa-i vada ochii fosforescenti in forma de stele si gura arcuita ca o
luna plina, prima si ultima femeie pentru care isi daduse jos masca. Acum privea marea prin ciobul afumat de inima sparta. Si revelatia a venit cind se
astepta mai putin. Se resemnase marea. Iar el, aflat pe puntea visurilor sale, a inteles ca marea nu putea fi surprinsa nici in volum, nici in miscare, nici
in timp, nici in culoare. Pentru ca marea miroase a albastru.
S-au intilnit toti trei, ea, el si artistul, in fata pravaliei unui turc mustacios, care tragea din narghilea si oferea spre vinzare carpete demodate. In
spatele lui, o cadina turcoaz zimbea dintr-o carpeta ciudata, alcatuita exclusiv din nuante de turcoaz. E de vinzare?, intrebara intr-un glas cei trei
musterii. Turcul le facu pisicher cu ochiul si le spuse: e ora inchiderii. Atunci cadina cu salvari de turcoaz cobori din carpeta, ii intinse un paharel cu
ceai chihlimbariu si se sui pe motocicleta unui comis-voiajor. Demara cu zgomot, iar in urma ei ramasese o fereastra deschisa si un miros auriu de miere,
usturoi, ciubuc, pui fript si dor de viata. Iar in fata, o raza buclucasa de soare, care o ducea catre nu se stie unde, spre un gurmand ipotetic si auriu.
Turcul isi mingiie mustata cu inelul cu turcoaze si spuse asa, cit sa auda el si cei trei martori inocenti ai intimplarii: aferim.

Tipul e nervos, isi aprinde o tigara, si apasa butonul rosu de pe telecomanda. Butonul rosu. Televizorul moare. Si pe ecranul negru apare un curcubeu.