Am întâlnit mulţi oameni deposedaţi de substanţa libidinală a fiinţei lor: fără empatie sau furie, fără o atenţie specială la lume, la zgomotul fenomenelor, fiinţe aproape vegetative, resemnate, profund lipsite de dorinţa de a trăi. Nu i-am întâlnit în spitale sau aziluri de bătrâni, nici în locuri de agreabilă perdiţie curentă. Ci mai degrabă peste tot. În viaţă, au ceea ce se cheamă o funcţionare normală; unii pretind, chiar un oarecare randament. Dar nu sunt aici. Au abandonat, undeva pe drum, un anumit elan curent în faţa vieţii. Dorinţa de a merge sau a o lua înainte a scăzut şi i-a părăsit apoi, mai mult sau mai puţin brusc. Seamănă cu oricare dintre noi, sunt foarte contemporani. Surâd, spun o stupiditate, proiectează vacanţa din vară, cumpănesc achiziţia unui obiect de mobilier. Dar nu mai sunt aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu