Locuri de munca „sarite de pe fix”

Bufon/mascarici. Am vazut in nenumarate filme cu cavaleri si domnite elegante, filmate la curtea regelui niste oameni foarte simpatici, imbracati haios si gata sa aduca zambetul pe fata tuturor. Ei sunt bufonii, un loc de munca pe care astazi nu-l mai vedem pe nicaieri prin ofertele de munca, pentru ca, nu-i asa, cine isi doreste sa angajeze un comediant sa vorbeasca pana nu mai poate? Desi locul de munca a disparut de ani buni, in 1999, in Tonga, regat, s-a angajat un bufon. Si mai curios a fost ca bufonul era consilierul financiar al guvernului… Mai tarziu a fost implicat intr-un scandal financiar monstruos. Numele lui a fost Jesse Bogdonoff.

Toshers and Mudlarks (audientii si vagabonzii s-ar traduce). Un „tosher” era un indivit care-si ducea veacul prin canale, in Londra din perioada victoriana. Au pornit chiar o revolta impotriva clasei de mijloc, indemnand familiile sa vina in canale si sa lase viata luxoasa la casa. Oamenii acestia nu prea era populari cu vecinii. La fel ca ei, „vagabonzii” cautau pe malul Tamisei fel de fel de lucruri pentru a le vinde, scormonind pe unde puteau, prin gunoaie. Astazi, acesta este un hobby foarte popular in randul clasei de mijloc londoneze care se plimba pe maluri pentru a curata gunoiul de posibile averi.

Knocker-Up (ciocanitorul pentru sus). Meseria de ciocanitor a aparut in Anglia si Irlanda in timpul revolutiei industriale, inainte ca ceasurile desteptatoare sa poate fi cumparate de oricine. Singurul scop al ciocanitorului era sa bata in geamul muncitorilor pentru a-i trezi sa se duca la locul de munca. Pentru a ajunge la etajele superioare, foloseau bete din bambus foarte lungi. Salariul era de cativa banuti pe saptamana, dar era ceva pe vremea aceea. Ciocanitorii nu plecau de la geamul clientilor pana nu erau siguri ca s-au trezit. O intrebare mai am insa: oare cine trezea ciocanitorul?...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu