Noi si.. depersonalizarea

Mereu ma intreb de ce mai devreme sau mai tarziu ori poate doar uneori, trebuie sa renuntam, chiar daca pentru cateva minute, la ceea ce suntem noi in realitate si sa afisam o imagine de care la momentul respectiv este nevoie.

De ce nu putem fi acceptat in permanenta, indiferent de imprejurari, asa cum suntem? Sa fim luati ca atare, pentru ceea ce suntem si ceea ce aratam si ne place fara sa fie nevoie sa ne conformam si sa ne transformam permanent in functie de ceea ce cauta ceilalti? Daca mergem la un interviu important trebuie sa ne imbracam intr-un anumit fel, poate la costum si, ca femeie, pe tocuri desi poate in mod normal nu am purta astfel de haine, desi poate stilul nostru este cu totul altfel. Si totusi trebuie sa ne conformam. Cu totii o facem mai deveme sau mai tarziu, repet, chiar daca doar o data, chiar daca pentru cateva minute. Pentru ca trebuie sa avem o anumita imagine in fata celor care cauta o anumita imagine. Si e ciudat ca desi la o angajare, un proiect, o colaborare suntem pana la urma selectati in raport cu posibilitatile noastre de a ajuta la o desfasurare cat mai buna a proiectului, angajatorul, in multe cazuri, ne elimina pe criterii ce tin de stilul nostru vestimentar in caz ca acesta nu corespunde asteptarilor lor. Si de ce trebuie sa renuntam la ceea ce suntem atunci cand ceilalti ne fac sa ne simtim diferiti prin faptul ca ei totisunt intr-un fel iar noi in altul? Mereu m-am intrebat de ce tebuie, in anumite situatii, sa renuntam sa fim noi doar pentru a fi pe placul celorlalti. Bineinteles ca nu o facem cu totii, cel putin nu constant, dar o facem uneori atunci cand ne dorim, poate, cel mai mult sa fim placuti tocmai pentru ce suntem. Suntem cu totii diferiti, din fericire si ar trebui sa ne bucuram de ceea ce am ales sa fim fara a ne transforma pentru a fi pe placul cuiva. Iar asta tocmai pentru ca a trebui sa fim mandri cu alegerea noastra iar ceilalti sa ne aleaga in preajma tocmai pentu ceea ce suntem, nu pentru a ne supune unui lung proces de depersonalizare. Nu ar trebui sa ne mai rusinam cu cesuntem, cu alegerile nastre, nu ar trebui sa spunem oamenilor ceea ce le palce sa auda pentru a nu ne mai pune intrebari si a ne cere explicatii ori a ne judeca. Ar trebui sa invatam sa traim cu alegerile noastre si sa fim asa cum ne dorim indiferent de ceea ce se cee sa fii intr-un anumit moment sau altul. Din pacate, inclusiv despre cum te imbraci lumea vorbeste, lumea gaseste un subiect de barfa pentru ca porti fusta lunga si nu scurta sau invers, lumea vrea cu tot dinadinsul sa intri in tipar. Dar necesitatile o cer de multe ori. Gandeste-te de doua ori inainte sa te transformi de dragul celorlalti, inainte de a renunta la ceea ce esti pentru ceea ce sunt ceilalti si ce asteapta ei sa fii, inainte sa te depersonalizezi fara scop. Cand cineva are nevoie de tine, are nevoie de ceea ce esti tu . Cine se asteapta sa te transformi nu are nevoie de ceea ce esti, ci de ceea ce ar vrea ei sa fii si mai simplu ar fi sa caute tiparul dorit decat sa te transforme. Imi place sa iau oamenii asa cum sunt si ii plac tocmai pentru ca sunt asa. Cand aleg un om il aleg pentru ceea ce reprezinta el si alegerea lui ma fascineaza; nu caut sa schimb oamenii si nici sa le subestimez posibilitatile pentru ca se imbraca intr-un fel sau asculta un anumit gen muzical. Oamenii nu trebuie judecati niciodata dupa aparente, dupa felul in care arata sau gandesc. Ar trebui intelesi sau in ultima intanta acceptati si ascultati. Adevarata personalitate consta in a reusi sa ramai tu, cand ceilalti vor sa fii ”inca unul”.


Un comentariu:

  1. Estoy plenamente de acuerdo contigo, vivimos con las apariencias y el que dirán, aunque lo hagamos, muchas veces, de manera inconsciente.

    RăspundeţiȘtergere