Rasfoiam lista filmelor nou aparute din dorinta de a schimba putin registrul – de regula caut filme vechi pentru a ma pune la curent cu ce am ratat din lista filmelor”mari” care nu pot trece nevazute – si am descoperit „The words( 2012)- Cuvintele” care m-a fascinat in prima instanta prin atmosfera boema, povestea frumoasa din Paris si alte detalii artistice care-ti fura sufletul pentru ca mai tarziu sa descopar o adevarata grota a psihologiei umane, tipologii complicate, reactii neasteptate siconstiinte prafuite.
Pretul succesului pare a fi dintotdeauna unul greu de suportat mai ales atunci cand succesul l-ai furat din bratele altuia menit sa bucure de el. Filmul prezinta , in linii generale, ipostaza artistului care nu are pace pana cand nu vorbeste lumii prin si despre vocatia sa, trasand detaliile prin intermediul scriitorului Rory Jansen care nu a reusit inca sa publice nimic si este in cautarea marelui subiect care sa-l scoata din anonimat si care sa-i permita o mai usoara existenta literara apoi. Dar lucrurile nu se misca in favoarea lui iar Rory are deja o aura de probleme in jurul sau care-l impinge la depresie. O vacanta la Paris se arata minunata pentru un strop de insipratie si relaxare, imbibare in forte spectaculoase pentru a –si continua drumul. Si se pare ca aceasta vacanta vacanta la Paris este nu doar un bun antidepresiv si prijej insiprational ci intocmai succesul in sine. Pentru ca Rory nu va ocoli niciun magazin de antichitati si obiecte de arta si va ajunge acasa, printre altele, cu o mapa scorojita din piele in care va gasi un manuscris ingalbenit de vreme pe care-l va citi fascinat si despre va sti din prima clipa ca va fi cheia succesului sau. Dupa incercari repetate nereusite de a se lansa, Rory va transcrie manuscrisul gasit si-l va publica sub numele lui.
Dar pretul succesului va fi unul mult prea mare cand adevaratul autor al romanului, batran si lipsit de sperante pentru viitor, va aparea si vom afla cum a trat intreaga poveste descrisa acolo, cu amanunte si cum a pierdut, in timpul razboiului manuscrisul care 50 de ani mai tarziu avea sa fie publicat sub alt nume. Si totusi nu pretentiile adevaratului autor ii vor pune viata in cumpana ci presiunea de a suporta catraieste succesul altuia si ca in realitate nu el e cel apreciat desi numele lui semneaza cartea. Va trece mult timp fara ca Rory sa poata invata sa traiasca succesul cladit pe numele altora si sa isi accepte alegerea. Pentru ca pana la urma cu alegrile noastre trebuie sa avem grija; cu ele trebuie sa invatam sa traim. Povara mai mare de depasit, decat constiinta noastra… nu exista. The words este un bun exercitiu de obiectivitate pe care cu totii ar trebui sa il facem din cand in cand pentru o vedere de ansamblu asupra a ceea ce suntem si pentru a ne depista limitele si dorintele adevarate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu