10 convingeri medicale incredibile din trecut

Intretinerea de relatii sexuale neprotejate cu virgini vindeca bolile cu transmitere sexuala. Prin 1500 sifilisul era o problema majora in toata Europa. Oamenii au realizat curand ca raspandirea bolii se facea prin intermediul sexului neprotejat. Intelegerea lor a fost gresita cand si-au dat seama ca vindecarea bolii grave se poate face doar prin sex cu un virgin. Oamenii credeau ca bolnavii de sifilis anjesesera asa pentru ca se abatusera de la calea „dreapta” din punct de vedere sexual, iar virginii posedau o purtitate puternica.

Ca urmare, pe la 1800, sifiliticii faceau sex in disperare cu virgini pentru a se vindeca. Pe masura ce contactele sexuale se inmulteau, si boala se raspandea rapid. Si mercurul era folosit pentru a scapa bolnavii de sifilis de suferinta. Cum? Se ungeau sifiliticii cu mercur pe piele si ajungeau pana la urma sa moara otraviti si tot sifilitici ramaneau. In secolul XX mercurul era utilizat pentru vindecarea sifilisului, insa rezultatele constau doar in dinti cazuti, afectarea nervilor si moarte subita. Canibalismul vindeca tot. Chiar daca suna nebunesc, in Europa Renascentista carnea umana vindeca epilepsia, starea de rau, greata, gripa. Multi oameni, inclusiv preotii si fetele regale, mancau carne umana si se ungeau cu grasime umana pe corp. Unii foloseau si sangele uman sa faca delicatese culinare-de multe ori nici macar nu se mai oboseau sa gateasca sangele si il beau ca pe un vin de cea mai buna calitate. In secolele XVI si XVII, tratamentele cu sange uman si carne erau la fel de populare ca tratamentele alternative cu plante. Canibalismul european a fost inspirat probabil de grecii antici si romani. Grecii, care se ghidau dupa medicina galenica, credeau ca bolile produc un dezechilibru in corp, acest dezechilibru putand fi indreptat prin consumul de parti umane sanatoase corespunzatoare organuluia afectat. De exemplu, daca te durea capul mancai pulbere de craniu uman si scapi de necaz.

Romanii, pe de alta parte, au introdus moda bautului de sange uman pentru vindecarea epilepsiei. Ei credeau ca mortile subite lasa in corp energie si viata nefolosite, de care se putea profita doar band sangele gladiatorilor rapusi in arena de lupta. Europenii au inceput mai soft cu acceptarea canibalismului. Mai intai, au mancat pulbere de ramasite umane de la mumiile egiptene. Mai tarziu, au consumat pulbere de craniu uman, ajungand intr-un final sa manance si carne umana. De obicei, mancau corpurile de la executati, cei care nu erau prea bolnavi sau cei care nu mai aveau sanse sa se faca bine, dar totusi nu aveau boli care i-ar fi putut imbolnavi pe altii. Ca si romanii, si europenii credeau ca mancand carne umana puteau sa castige anii din viata mortului. De abia prin anii 1700 canibalismul nu a mai fost privit ca o „medicina”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu